|
miercuri, 13 august 2008 |
 Urme Urme de picior desculţ (urmă papilară): se identifică direct persoana. Urme de picior cu ciorap: se identifică fie persoana, după urmele de contur ale tălpii, fie ciorapul, după textura materialului. Urme de picior încălţat: se identifică încălţămintea, deci indirect persoana. Urmele plantei piciorului sunt cele mai valoroase pentru individualizare, deoarece amprenta plantară poate servi la o identificare certă, echivalentă cu identificarea bazată pe amprentele digitale. |
|
Citeste mai departe...
|
|
|
smbt, 08 martie 2008 |
|
Criminalitatea, ca obiect de studiu al criminologiei, este definită ca fiind fenomenul social de masă care cuprinde totalitatea infracţiunilor săvârşite în decursul întregii evoluţii umane sau numai în raport cu anumite civilizaţii, epoci, intervale de timp ori spaţii geografice determinate, considerate la scară globală. Sunt “crime” (infraţiuni), care circumscriu domeniul criminologiei, numai faptele de încălcare a legilor penale (sau a legilor extrapenale cu dispoziţii penale), iar nu de încălcare a altor legi (civile, administrative, disciplinare, comerciale etc.) care, nefiind „crime”, nu fac parte din domeniul dreptului penal, din “criminalitate” şi, deci, nici din domeniul de cercetare al criminologiei |
|
Citeste mai departe...
|
|
|
joi, 06 martie 2008 |
|
Semnăturile imitate servil necesită o tehnică de execuţie apropiată de cea a desenului. Grafismele obţinute prin acest procedeu vor prezenta foarte rar elemente grafice specifice autorului, situaţie ce conduce la imposibilitatea identificării acestuia. Există situaţii în care falsificatorii, în special cei cu o capacitate scripturală redusă, să nu poată reproduce cu exactitate fiecare detaliu, introducând astfel unele caracteristici din scrisul lor: sistemul de legare al unor litere, baza literelor. Apariţia unor idiotisme grafice care să justifice identificarea autorului reprezintă o situaţie cu totul ieşită din comun, dar nu exclusă în practică.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
joi, 28 februarie 2008 |
|
Fotografia judiciară reprezintă totalitatea metodelor fotografice aplicate în cercetările criminalistice, atât în munca de teren cât şi în activi-tatea de laborator, prin adaptarea la necesităţile de cercetare a metodelor folosite în tehnica fotografică. Clasificarea fotografiei judiciare:
I. Fotografia judiciară operativă (de fixare):
a. fotografia locului faptei;
b. fotografia de identificare după semnalmente;
c. fotografia de fixare a rezultatelor unor activităţi de urmărire penală.
II. Fotografia de examinare:
a. fotografia de examinare în radiaţii vizibile;
b. fotografia de examinare în radiaţii invizibile;
c. Microfotografia şi holografia.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
duminic, 24 februarie 2008 |
|
Definiţia şi obiectul identificării criminalistice
Identificarea reprezintă „problema centrală a investigaţiei crimi-nalistice”. „Identificarea criminalistică poate fi definită ca un proces de con-statare a identităţii unor persoane, obiecte sau fenomene, aflate în legătură cauzală cu fapte ilicite, prin metode ştiinţifice criminalistice, în scopul sta-bilirii adevărului în procesul judiciar.” Realizarea identificării presupune a se stabili nerepetabilitatea unui obiect prin evidenţierea deosebirilor faţă de orice alt obiect.
Identificarea se stabileşte pe baza caracteristicilor generale şi indivi-duale.
Identificarea, fiind un proces dialectic, nu trebuie interpretată în mod rigid. Scopul final al identificării în criminalistică îl reprezintă stabilirea concret-individuală a obiectelor şi persoanelor, prezentând importanţă nu numai stabilirea identităţii, ci şi stabilirea neidentităţii. |
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Criminalistica 
[Stats]