|
miercuri, 13 august 2008 |
 Urme Urme de picior desculÅ£ (urmă papilară): se identifică direct persoana. Urme de picior cu ciorap: se identifică fie persoana, după urmele de contur ale tălpii, fie ciorapul, după textura materialului. Urme de picior încălÅ£at: se identifică încălţămintea, deci indirect persoana. Urmele plantei piciorului sunt cele mai valoroase pentru individualizare, deoarece amprenta plantară poate servi la o identificare certă, echivalentă cu identificarea bazată pe amprentele digitale. |
|
Citeste mai departe...
|
|
|
sâmbãtã, 08 martie 2008 |
|
Criminalitatea, ca obiect de studiu al criminologiei, este definită ca fiind fenomenul social de masă care cuprinde totalitatea infracÅ£iunilor săvârÅŸite în decursul întregii evoluÅ£ii umane sau numai în raport cu anumite civilizaÅ£ii, epoci, intervale de timp ori spaÅ£ii geografice determinate, considerate la scară globală. Sunt “crime” (infraÅ£iuni), care circumscriu domeniul criminologiei, numai faptele de încălcare a legilor penale (sau a legilor extrapenale cu dispoziÅ£ii penale), iar nu de încălcare a altor legi (civile, administrative, disciplinare, comerciale etc.) care, nefiind „crime”, nu fac parte din domeniul dreptului penal, din “criminalitate” ÅŸi, deci, nici din domeniul de cercetare al criminologiei |
|
Citeste mai departe...
|
|
|
joi, 06 martie 2008 |
|
Semnăturile imitate servil necesită o tehnică de execuÅ£ie apropiată de cea a desenului. Grafismele obÅ£inute prin acest procedeu vor prezenta foarte rar elemente grafice specifice autorului, situaÅ£ie ce conduce la imposibilitatea identificării acestuia. Există situaÅ£ii în care falsificatorii, în special cei cu o capacitate scripturală redusă, să nu poată reproduce cu exactitate fiecare detaliu, introducând astfel unele caracteristici din scrisul lor: sistemul de legare al unor litere, baza literelor. ApariÅ£ia unor idiotisme grafice care să justifice identificarea autorului reprezintă o situaÅ£ie cu totul ieÅŸită din comun, dar nu exclusă în practică.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
joi, 28 februarie 2008 |
|
Fotografia judiciară reprezintă totalitatea metodelor fotografice aplicate în cercetările criminalistice, atât în munca de teren cât ÅŸi în activi-tatea de laborator, prin adaptarea la necesităţile de cercetare a metodelor folosite în tehnica fotografică. Clasificarea fotografiei judiciare:
I. Fotografia judiciară operativă (de fixare):
a. fotografia locului faptei;
b. fotografia de identificare după semnalmente;
c. fotografia de fixare a rezultatelor unor activităţi de urmărire penală.
II. Fotografia de examinare:
a. fotografia de examinare în radiaÅ£ii vizibile;
b. fotografia de examinare în radiaÅ£ii invizibile;
c. Microfotografia ÅŸi holografia.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
duminicã, 24 februarie 2008 |
|
Definiţia şi obiectul identificării criminalistice
Identificarea reprezintă „problema centrală a investigaÅ£iei crimi-nalistice”. „Identificarea criminalistică poate fi definită ca un proces de con-statare a identităţii unor persoane, obiecte sau fenomene, aflate în legătură cauzală cu fapte ilicite, prin metode ÅŸtiinÅ£ifice criminalistice, în scopul sta-bilirii adevărului în procesul judiciar.” Realizarea identificării presupune a se stabili nerepetabilitatea unui obiect prin evidenÅ£ierea deosebirilor faţă de orice alt obiect.
Identificarea se stabileÅŸte pe baza caracteristicilor generale ÅŸi indivi-duale.
Identificarea, fiind un proces dialectic, nu trebuie interpretată în mod rigid. Scopul final al identificării în criminalistică îl reprezintă stabilirea concret-individuală a obiectelor ÅŸi persoanelor, prezentând importanţă nu numai stabilirea identităţii, ci ÅŸi stabilirea neidentităţii. |
|
Citeste mai departe...
|
|
|
Criminalistica 
[Stats]