In art. 15 al. 2 din Constituţia României se prevede "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", asigurând totodatã stabilitatea drepturilor legal câştigate.

Subiectul de drept nu putea sã prevadã ce şi cum va reglementa legiuitorul, iar comportamentul sãu este normal şi  firesc dacã se desfãşoarã în cadrul ordinii de drept în vigoare (la data sãvârşirii  faptei), al cãrui respect îl datoreazã, ci nu unei legi viitoare ale cãrei dispoziţii, nu le putea cunoaşte.

Principiul neretroactivitãţii legii este expres formulat atât în Codul civil, art. 1, în sensul cãruia "legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivã"

O lege intrã în vigoare la data publicãrii sau la o datã ulterioarã publicãrii, datã prevãzutã în legea respectivã.

precum şi în Codul penal, în art. 11, în sensul cãruia "legea penalã nu se aplicã faptelor care, la data când au fost sãvârşite, nu erau prevãzute ca infracţiuni".

De la acest principiu sunt doar douã excepţii când legea se aplicã şi retroactiv, astfel:

a)când noua lege penalã este mai favorabilã atunci aceasta se aplicã retroactiv; Spre exemplu, când legea nouã prevede o pedeapsã mai micã, pentru fapta respectivã.

 b)în cazul legilor interpretative.

In ceea ce priveşte legea interpretativã, aceasta se aplicã retroactiv numai atunci când nu aduce noi reglementãri, deoarece în cazul adãugãrii la lege principiul neretroactivitãţii se respectã.

Principiul neretroactivitãţii legii asigurã:

-stabilitatea dreptului legal câştigat (care nu poate fi suprimat, printr-o nouã lege);

-previne abuzul de drept prin modificarea legilor, în cazul rotirii la putere;

-asigurã legitimitatea legii, recunoaşterea acesteia ca obligatorie şi justã; nu se poate pretinde respectarea unei legi inexistente, respectiv pânã la intrarea în vigoare a acesteia.

In art. 5 pct. 2 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, cu privire la drepturile câştigate, recunoscute, se dispune:"Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice stat parte la prezentul Pact, în aplicarea legii, a convenţiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul cã prezentul Pact nu recunoaşte  aceste drepturi sau le recunoaşte într-o mãsurã mai micã.".