Despagubiri

Evaluarea judiciara
Modalitatea evaluarii despagubirilor de catre instanta de judecata este reglementata de art. 1084-1086 Cod civil:
• la stabilirea despagubirilor, instanta de judecata va avea în vedere atât pierderea efectiv suferita cât si câstigul pe care creditorul nu l-a putut realiza;
• în principiu, debitorul va fi obligat sa repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului;
• debitorul este obligat sa repare numai prejudiciul direct, care se afla în legatura cauzala cu faptul care a determinat neexecutarea contractului.

Prin executarea indirecta a obligatiilor, numita si executarea prin echivalent, se întelege dreptul creditorului de a pretinde si a obtine de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a suferit, ca urmare a neexecutarii, executarii cu întârziere sau executarii necorespunzatoare a obligatiei asumate.
Categorii de despagubiri
Despagubirile sau daunele-interese sunt de doua feluri:
a)despagubiri compensatorii , care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totala sau partiala a obligatiei;
b)despagubiri moratorii, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executarii cu întârziere a obligatiei. Aceste despagubiri se pot cumula cu executarea în natura a obligatiei, spre deosebire de despagubirile compensatorii care au rolul de a înlocui executarea în natura.

Decăderea constituie o sancÅ£iune care determină stingerea unui drept procedural ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
În conformitate cu dispoziÅ£iile art. 103 Codul de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac ÅŸi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeÅŸte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinÅ£a ei.
SancÅ£iunea decăderii nu este numai expres prevăzută, ci poate apărea ÅŸi virtual, prin norme care fixează termenul, ca în cazul art. 38 alin. 1 Codul de procedură civilă.

SancÅ£iunile procedurale au fost definite ca măsuri cu caracter de constrângere menite să garanteze respectarea normelor juridice care prescriu formele ÅŸi condiÅ£iile după care trebuie să se desfăşoare activitatea judiciară în pricinile civile.
SancÅ£iunea nerespectării condiÅ£iilor cu privire la îndeplinirea actelor de procedură este nulitatea.
Sancţiunea nerespectării condiţiilor cu privire la termenele procedurale este decăderea.

Nulitatea este sancÅ£iunea procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplineÅŸte condiÅ£iile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l în total sau în parte de efectele fireÅŸti.
Conceptul de nulitate procedurală este esenÅ£ialmente definit prin următoarele trăsături ce îl caracterizează:
– nulitatea este o sancÅ£iune procedurală;