|
joi, 01 mai 2008 |
|
Această clasificare este întemeiată pe criteriul sferei persoanelor care îÅŸi asumă obligaÅ£iile ÅŸi al gradului de opozabilitate a drepturilor.
1. Dreptul subiectiv civil absolut este dreptul în virtutea căruia titularul poate avea o anumită conduită ÅŸi poate cere tuturor celorlalte persoane să nu aducă cu nimic atingere dreptului său (ex.: dreptul la viaţă, dreptul de proprietate, dreptul la nume) ÅŸi are următoarele caractere:
- subiectul activ poate fi o o persoană sau mai multe persoane determinate, în timp ce subiectul pasiv este nedeterminat în momentul stabilirii raportului juridic (fiind vorba despre toate celelalte persoane), el individualizându-se în momentul în care dreptul absolut este încălcat;
- dreptul absolut poate fi invocat faţă de toate celelalte persoane, opozabilitate numită erga omnes;
- obligaÅ£ia corelativă a subiectului pasiv, constituit din toate celelalte persoane, este o obligaÅ£ie generală de abÅ£inere, respectiv de a nu face nimic care să-l împiedice pe titular în exercitarea dreptului său.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
marþi, 29 aprilie 2008 |
|
În cadrul unui raport juridic civil pot participa două categorii de subiecte de drept: persoanele fizice ÅŸi persoanele juridice.
Calitatea de persoană fizică o are orice fiinţă umană. Pe lângă acestea, subiecte ale raportului juridic civil pot fi ÅŸi colectivităţile de indivizi, adică persoanele juridice (persoanele morale). Pentru ca o colectivitate de oameni să aibă calitatea de persoană juridică, trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele trei condiÅ£ii:
a. să aibă o organizare proprie, adică să i se precizeze structura internă, modul de alcătuire a organelor de conducere, de administrare ÅŸi de control, precum ÅŸi atribuÅ£iile acestora, modul în care ia fiinţă ÅŸi în care poate fi desfiinÅ£ată ca subiect de drept;
b. să aibă un patrimoniu propriu, distinct de al persoanelor fizice ce compun persoana juridică. Patrimoniul persoanei juridice este folosit în vederea realizării scopului ei (obiectului ei de activitate), astfel încât aceasta să poată participa la raporturile juridice civile ca subiect distinct, titular de drepturi ÅŸi obligaÅ£ii civile.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
marþi, 29 aprilie 2008 |
|
Interpretarea legii civile reprezintă operaÅ£iunea logico-raÅ£ională prin care se lămureÅŸte conÅ£inutul ÅŸi sensul unei norme juridice civile, în vederea aplicării ei la un caz concret.
Clasificare:
I. În funcÅ£ie de forÅ£a ei juridică:
a. Interpretarea oficială - cea făcută de un organ al statului (puterea legislativă, executivă sau judecătorească). La rândul său, interpretarea oficială poate fi:
- autentică, dacă interpretarea provine de la însuÅŸi organul care a edictat actul normativ ÅŸi ia forma unor norme interpretative. Aceasta are un caracter obligatoriu ÅŸi aceeaÅŸi forţă juridică ca ÅŸi actul normativ pe care îl interpretează.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
miercuri, 16 aprilie 2008 |
 Spatiu Se au în vedere două aspecte: 1. aspectul intern, care se referă la raporturile juridice civile stabilite între persoane fizice sau juridice române pe teritoriul ţării noastre. În rezolvarea aspectului intern se aplică principiul teritorialităţii, conform căruia actele normative elaborate de către organele centrale ale statului se aplică pe întreg teritoriul ţării, iar actele normative ce emană de la un organ local al statului se aplică doar pe raza unităţii administrativ-teritoriale respective. Există excepÅ£ii de la acest principiu:- când legea română nu se aplică pe teritoriul ţării noastre: imunitatea de care beneficiază reprezentanÅ£ii ambasadelor ÅŸi consulatelor statelor străine acreditate în România; - când legea română se aplică în afara teritoriul ţării noastre cetăţenilor români aflaÅ£i în străinătate în ce priveÅŸte starea civilă, capacitatea civilă ÅŸi relaÅ£iile de familie. |
|
Citeste mai departe...
|
|
|
miercuri, 16 aprilie 2008 |
|
AcÅ£iunea legii civile în timp este mărginită de două momente:
1. momentul când începe acÅ£iunea normei juridice civile, adică al intrării în vigoare a legii civile
Conform art. 78 din ConstituÅ£ie, legea civilă intră în vigoare la 3 zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul ei, care poate fi o dată fixă sau un termen. De la data intrării în vigoare a legii civile operează prezumÅ£ia că aceasta este cunoscută de toÅ£i ÅŸi că nimeni nu poate invoca necunoaÅŸterea ei (nemo censetur ignorare legem).
2. momentul când încetează acÅ£iunea normei juridice civile, adică al ieÅŸirii din vigoare a legii civile.
În principiu, un act normativ se elaborează pe o perioadă nedeterminată, rămânând în vigoare până când este abrogat printr-un alt act normativ de acelaÅŸi grad sau de un grad superior, până la împlinirea termenului său de aplicare sau până când acesta devine inaplicabil ca urmare a schimbării relaÅ£iilor sociale care i-au determinat apariÅ£ia.
|
|
Citeste mai departe...
|
|
|
|
<< Start < Inapoi 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Inainte > Sfarsit >>
|
| Rezultate 46 - 54 din 126 |
Drept Civil 
[Stats]