Reprezentarea succesorală este un beneficiu  al legii în virtutea căruia un moştenitor legal de un grad  mai îndepartat -numit reprezentant- urcă în gradul, locul şi drepturile ascendentului său- numit reprezentat- care este decedat la deschiderea moştenirii, pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moştenire, dacă s-ar mai fi aflat în viată.

Utilitatea reprezentării constă în faptul că  prin efectele pe care le produce, înlatură unele consecinţe injuste ale principiului proximităţii gradului de rudenie şi ale principiului egalitaăţii între rudele de acelaşi grad. Reprezentarea succesorală este admisă în privinţa descendenţilor  copiilor defunctului şi în privinţa descendenţilor de fraţi şi surori. Întrucât reprezentarea succesorală derogă de la principiile devoluţiunii legale a moştenirii dispoziţiile care o prevăd sunt de stricta interpretare. În consecinţă nici o altă persoană nu poate beneficia de ea. Astfel ascendenţii ordinari sau verii primari nu pot veni la moştenire prin reprezentarea părinţilor defunctului, respectiv prin reprezentarea propriilor parinţi. Tot asfel soţul supravieţuitor nu poate beneficia de reprezentare pentru a moşteni un frate ori alte rude ale soţului predecedat şi nici nu poate fi reprezentat.