Se au în vedere două aspecte:
1. aspectul intern, care se referă la raporturile juridice civile stabilite între persoane fizice sau juridice române pe teritoriul ţării noastre.
În rezolvarea aspectului intern se aplică principiul teritorialităţii, conform căruia actele normative elaborate de către organele centrale ale statului se aplică pe întreg teritoriul ţării, iar actele normative ce emană de la un organ local al statului se aplică doar pe raza unităţii administrativ-teritoriale respective.
Există excepţii de la acest principiu:
- când legea română nu se aplică pe teritoriul ţării noastre: imunitatea de care beneficiază reprezentanţii ambasadelor şi consulatelor statelor străine acreditate în România;
- când legea română se aplică în afara teritoriul ţării noastre cetăţenilor români aflaţi în străinătate în ce priveşte starea civilă, capacitatea civilă şi relaţiile de familie.

2. aspectul internaţional, care se referă la raporturile juridice civile cu un element de extraneitate.
În rezolvarea aspectului internaţional se aplică normele dreptului internaţional privat, deoarece există posibilitatea apariţiei unui conflict între legea română şi legea altui stat. Această ramură de drept indică legea aplicabilă într-o astfel de situaţie, de exemplu:
- lex rei sitae (legea locului situării bunului): bunurile imobile sunt supuse legilor ţării pe teritoriul căreia se află;
- legea cetăţeniei guvernează capacitatea civilă, starea civilă şi relaţiile de familie ale persoanei fizice, iar legea naţionalităţii reglemenează capacitatea civilă a persoanei juridice;
- locus regit actum (legea locului încheierii actului juridic): forma actului juridic este determinată de legea locului unde este încheiat actul juridic civil.

 

 

Normele juridice civile se adresează oamenilor priviţi individual, ca persoane fizice, sau colectivelor de oameni, ca persoane juridice.
Din puncul de vedere a sferei subiectelor la care se aplică, există trei categorii de legi civile:
1. legi care se aplică atât peroanelor fizice, cât şi persoanelor juridice (ex.: Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, Codul civil);
2. legi care se aplică numai persoanelor fizice (ex.: Codul familiei, O.U.G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice);
3. legi care se aplică numai persoanelor juridice (ex.: Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, O.U.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile).