Acţiunea legii civile în timp este mărginită de două momente:
1. momentul când începe acţiunea normei juridice civile, adică al intrării în vigoare a legii civile
Conform art. 78 din Constituţie, legea civilă intră în vigoare la 3 zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul ei, care poate fi o dată fixă sau un termen. De la data intrării în vigoare a legii civile operează prezumţia că aceasta este cunoscută de toţi şi că nimeni nu poate invoca necunoaşterea ei (nemo censetur ignorare legem).
2. momentul când încetează acţiunea normei juridice civile, adică al ieşirii din vigoare a legii civile.
În principiu, un act normativ se elaborează pe o perioadă nedeterminată, rămânând în vigoare până când este abrogat printr-un alt act normativ de acelaşi grad sau de un grad superior, până la împlinirea termenului său de aplicare sau până când acesta devine inaplicabil ca urmare a schimbării relaţiilor sociale care i-au determinat apariţia.

 

a) abrogarea, care poate fi:
- expresă:
- direct, când într-un nou act normativ se nominalizează actul normativ vechi care se abrogă;
- indirect, când actul normativ nou menţionează că dispoziţiile anterioare, contrare dispoziţiilor lui se abrogă, fără a nominaliza actul normativ vechi pe care îl abrogă.



- tacită, când legea nouă nu abrogă în mod expres legea veche, dar conţine dispoziţii care derogă de la vechea reglementare;
- totală, când un act normativ este abrogat în întregime;
- parţială, când din actul normativ sunt abrogate doar unele dispoziţii, celelalte rămânând în vigoare.

 

b) împlinirea termenului pentru care a fost elaborat actul normativ. Legile cu termen se elaborează când se poate prevedea cu precizie durata de timp necesară aplicării lor.
Ca o excepţie, legile temporare sunt date pentru timpul cât durează o stare excepţională (precum inundaţii, cutremure, războaie), la încetarea ei pierzându-şi efectul şi legile respective.

 

c) căderea în desuetudine, când, deşi legea nu a fost abrogată, nici expres şi nici tacit, aceasta nu mai poate fi aplicată, dearece a reglementat situaţii care în prezent sunt depăşite, luând în considerare schimbările socio-economice care au avut loc între timp.

 

 

1.    principiul neretroactivităţii legii civile în timp
Potrivit art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, adică pentru trecut. Legea se aplică numai faptelor petrecute în intervalul de timp de la intrarea sa în vigoare şi până la ieşirea sa din vigoare, nu faptelor petrecute anterior intrării ei în vigoare.
Excepţiile de la acest principiu, în cazul cărora funcţionează retroactivitatea legii şi care sunt expres prevăzute în lege, se referă la:
- legile interpretative, care explică sensul unor legi anterioare şi produc efecte de la data intrării în vigoare a legilor emise anterior, pe care le interpretează şi cu care fac corp comun;
- legea penală nouă mai favorabilă, care se aplică unor fapte săvârşite în trecut şi care, potrivit vechii legi sub imperiul cărora s-au săvârşit, ar fi fost mai aspru pedepsite, conform art. 15 alin. 2 din Constituţie.

 

2.    principiul aplicării imediate a legii civile noi
Legea civilă nouă se aplică tuturor situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, legea veche nefiind aplicabilă din acest moment.
Excepţiile de la acest principiu se referă la:
- retroactivitatea legii civile noi, care trebuie să fie expresă şi înseamnă aplicarea legii noi la situaţii anterioare adoptării ei;
- ultraactivitatea (supravieţuirea) legii civile vechi, însemnând că legea veche continuă să se aplice tranzitoriu situaţiilor juridice aflate în curs de desfăşurare, până la stingerea raporturilor juridice care s-au născut sub imperiul ei. De exemplu, adopţia cu efecte restrânse, prin care copilul adoptat păstra legăturile cu părinţii fireşti şi îi putea moşteni, a fost scoasă în afara legii. Vechea lege în materia adopţiilor continuă să se aplice adopţiilor de acest gen încheiate sub imperiul ei. Potrivit noii legi a adopţiei, se mai pot încheia numai adopţii cu efecte depline, singurele care sunt legale în prezent şi care presupun rupererea relaţiilor adoptatului cu părinţii săi naturali.
Ca o concluzie la modul de acţiune a legii civile în timp, unii autori au emis adagiul tempus regit actum, conform căruia o situaţie juridică produce efectele prevăzute de legea civilă aflată în vigoare la data apariţiei sale.