Art. 1909 Cod civ formuleaza regula potrivit careia in materia bunurilor mobile, posesiunea de buna-credinta valoreaza titlu de proprietate.
Aceasta regula se aplica in privinta bunurilor mobile care pot fi posedate, deci numai a bunurilor mobile corporale, caci numai acestea sunt susceptibile de detentiune materiala. Exceptie: bunuri mobile incorporale: titlurile la purtator.
O a doua conditie care trebuie indeplinita de bunul mobile este aceea ca el trebuie privit in mod individual. Art 1909 alin 1 Cod civ nu se aplica in privinta bunurilor mobile care formeaza o universalitate: de exemplu nu se aplica unei succesiuni.

Prevederile art 1909 alin 1 pot fi invocate numai de tertul dobanditor care, cu buna-credinta, dobandeste bunul de la un detentor precar caruia adevaratul proprietar i l-a incredintat de bunavoie.



Recent a fost exprimata opinia potrivit caruia atunci cand actualul detinator al bunului, dobanditor de buna-credinta de la un detentor precar caruia bunul i-a fost incredintat de adevaratul proprietar(de ex. in depozit, cu imprumut), l-a primit de la detentor cu titlu gratuit, spre exemplu ca dar manual, nu mai subzistaratiunea ca lui sa i se consolideze dreptul de proprietate asupra bunului astfel primit, iar terul dobanditor se va intoarcwe impotriva detentorului precar.

Conditiile  pe care trebuie sa le intruneasca posesia bunului mobila, pentru a fi aplicabile prevederile art 1909 Cod civ.:
a)posesia sa fie reala, in sensul ca tertul dobanditor trebuie sa le indeplineasca copncomitent si cumulativ, in persoana sa, ambele elemente ale posesiei si animus si corpus

 

b)posesia sa fie utila, adica posesia sa fie neviciata. In plus posesia trebuie sa fie de buna-credinta.

 

Buna-credinta a tertului dobanditor este nu numai o conditie ceruta in persoana acetuia dar si o calitate a posesiei pe care el o invoca si trebuie sa existe la momentul intrarii efective in posesie si nu de la momentul incheierii contractului intre dobanditorul de buna-credinta si detentorul care l-a instrainat.

 

Au existat opinii potrivit carora, pe langa buna-credinta ar trebui sa existe un just titlu, in aceleasi conditii in care acesta este cerut in cazul uzucapiunii de 10-20 de ani. Literatura de specialitate si practica mai recenta au ajuns la concluzia ca aplicarea art. 1909 alin 1 Cod civ. Nu necesita existenta unui just titlu, ca element separat de buna-credinta.

 

Regula inscrisa in art 1909 alin 1 Cod civ. nu se aplica in cazul bunurilor pierdute sau furate. Cu toate acestea cel care a pierdut sau i s-a furat un lucru, poate sa-l revendice, in curs de 3 ani, din ziua cand l-a pierdut sau i-a fost furat, de cel care-l gaseste, ramanandu-i acestuia sa se intoarca impotriva celui de la care il are.

 

Cel care revendica bunul mobil in temeiul art 1909 alin 2 Cod civ. trebuie sa dovedeasca 3 elemente: ca el a fost posesor al lucrului, ca acel lucru i-a iesit din patrimoniu fara voia sa si ca bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat.

 

Art. 1910 Cod civ. prevede o exceptie: „posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la un balci sal la targ sau la o vindere publica sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce la costat. Se acorda astfel o protectie deosebita tertului de buna-credinta care a cumparat bunul intr-un loc public unde se incheie in mod curent asemenea acte juridice.

 

Datorita imprejurarilor in care s-a incheiat actul in baza caruia a dobandit cu titlu oneros, bunul respectiv, se presupune ca nu avea cum sa stie ca vanzatorul l-a furat sau l-a gasit. Asadar, el are un drept de retentie asupra lucrului pana cand proprietarul revendicant ii plateste pretul pe care l-a dat celui de la care a dobandit posesia.

 

Atunci cand tertul de buna-credinta a cumparat bunul in imprejurarile prevazute de art. 1910 Cod civ, chiar daca instanta a dispus restituirea catre partea civila, el are dreptul de a retine bunul respectiv in stapanirea sa, pana cand proprietarul va plati pretul la care a fost dobandit de la inculpat.
Posesia de rea-credinta a tertului dobanditor, a hotului sau a gasitorului nu are valoarea unui titlu de proprietate.