Pentru a fi considerata raspunzatoare de propria sa fapta se cere ca persoana sa aiba discernamântul faptelor sale, adica sa aiba capacitate delictuala. Lipsa discernamântului echivaleaza cu absenta factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinovatiei.
Analiza capacitatii delictuale impune prezentarea a trei situatii posibile:

1) pentru minori, prin lege se stabileste o prezumtie legala de existenta a discernamântului începând cu vârsta de 14 ani;
2)persoanele nepuse sub interdictie, care sufera de boli psihice care le afecteaza discernamântul, în masura în care au împlinit vârsta de 14 ani, sunt prezumate ca au capacitate delictuala;
3)în cazul persoanelor puse sub interdictie, raspunderea va fi angajata numai daca victima prejudiciului va reusi sa faca dovada ca la momentul savârsirii faptei ilicite interzisul a actionat cu discernamânt.




Proba conditiilor raspunderii civile delictuale
Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în fata instantei de judecata trebuie sa o dovedeasca, deci sarcina probei revine celui care face o afirmatie.
Procesul civil fiind pornit de catre reclamant, prin introducerea cererii de chemare în judecata, acesta trebuie sa-si dovedeasca pretentia pe care a supus-o judecatii (onus probandi incumbit actori).
Referitor la proba conditiilor raspunderii civile delictuale, în raport de dispozitiile art. 1169 Cod civil, victima prejudiciului va trebui sa faca dovada existentei prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si a vinovatiei. Fiind vorba de fapte juridice, sub aspect probator este admis orice mijloc de proba, inclusiv proba testimoniala.