Dreptul de uz

Dreptul de uz reprezinta dreptul unei persoane numita uzuar de a folosi si de a culege fructele, dar numai pentru nevoile lui si ale familiei lui.
Dreptul de uz se dobandeste si se stinge potrivit acelorasi reguli ca si uzufructul.

Fata de dreptul de uzufruct, titularul dreptului de uz nu poate ceda si nici inchiria dreptul sau unei alte persoane.



      
Dreptul de abitatie     

Dreptul de abitatie este un drept de uz avand ca obiect o locuinta.
Dreptul de abitatie se constituie si se stinge dupa aceleasi reguli ca si uzufructul.     

Titularul dreptului de abitatie poate, in mod exceptional, sa inchirieze o parte din locuinta, pe care nu o locuieste (art. 572 Cod civil);     

In practica cea mai intalnita situatie de constituire a dreptului de abitatie este cea a sotului supravietuitor caruia Legea nr. 319/1944 ii recunoaste un drept legal de abitatie asupra locuintei ce a apartinut sotului decedat, in urmatoarele conditii:
     - casa de locuit sa faca parte din mostenire;
     - sotul supravietuitor sa nu aiba alta locuinta proprie;
     - dreptul de abitatie se recunoaste pe o durata limitata pana la iesirea din indiviziune, in orice caz cel putin un an de la decesul sotului sau;
     - dreptul de abitatie inceteaza daca sotul supravietuitor se recasatoreste inainte de iesirea din indiviziune.