Caracterele juridice ale fidejusiunii sunt urmatoarele:
a)Caracterul accesoriu al fidejusiunii fata de obligatia principala în vederea garantarii careia se încheie.
- fidejusiunea va urma întotdeauna soarta obligatiei principale. Ea nu poate exista în absenta unei asemenea obligatii.
- este necesar ca obligatia principala sa fie valida: „fidejusiunea nu poate exista decât pentru o obligatie valida.” Aceasta regula are însa o exceptie, în sensul ca fidejusiunea va putea exista si atunci când obligatia principala este anulabila în virtutea unei exceptii personale a debitorului cum ar fi, de exemplu, pentru cauza de minoritate (art.


1653 Cod civil).
-fidejusiunea nu poate fi mai mare decât datoria debitorului si nici nu poate fi facuta în conditii mai oneroase.

Potrivit art. 1657 Cod civil, fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale se întinde la toate accesoriile unei datorii, precum si la cheltuielile ocazionate cu urmarirea silita.
-contractul de fidejusiune este un contract accesoriu care dureaza atât timp cât dureaza  si contractul principal. Conexiunea dintre cele doua contracte explica atât efectele fidejusiunii în raport cu obligatia principala, în lipsa careia obligatia fidejusorului nu poate exista, cât s i întinderea obligatiei fidejusorului, ce nu poate întrece datoria debitorului.

 

b) Caracterul gratuit al contractului de fidejusiune.
Acesta rezulta din faptul ca fidejusorul nu urmareste nici un avantaj patrimonial prin perfectarea contractului de fidejusiune.
Desi gratuita, fidejusiunea nu este o liberalitate, întrucât legea a statuat în favoarea fidejusorului dreptul de a se regresa împotriva debitorului pe care-l garanteaza; art.1680 Cod civil prevede ca „confuziunea urmata între datornicul principal si fidejusorul sau, prin erezirea (mostenirea) unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”.

c) Caracterul consensual al fidejusiunii.
Contractul de fidejusiune se încheie prin simplul acord de vointa al partilor. Nu este necesara îndeplinirea unor formalitati pentru a lua nastere în mod valabil. Ca si în cazul oricarui act juridic civil, forma scrisa se cere numai pentru a se putea face dovada contractului în caz de litigiu
Fidejusiunea nu poate depasi limitele în care s-a contractat.
Fidejusiunea nu trebuie confundata însa cu delegatia, care este o conventie  si în acelasi timp un mod de transformare a obligatiilor, prin care debitorul dintr-un raport juridic preexistent aduce creditorului sau angajamentul unui al doilea debitor, prin care acesta din urma se obliga fie alaturi de primul debitor, fie în locul sau . Deosebirea consta în aceea ca cel ce se obliga delegatul – nu este un debitor accesoriu, ca la fidejusiune, ci este un debitor principal.

 

d) Caracterul unilateral al fidejusiunii consta în faptul ca fidejusiunea da nastere la obligatii doar în sarcina fidejusorului fata de creditor. Creditorul nu-si asuma nici o obligatie, cu exceptia cazului când partile convin în mod expres aceasta (transformând contractul dintr-unul unilateral si gratuit într-unul bilateral sau sinalagmatic si oneros).