În funcţie de volumul transmisiunii, aceasta poate fi:

- transmisiune universală, când patrimoniul unei persoane se transmite în întregime unei altei persoane.


Este cazul unui singur moştenitor legal, care preia întreg patrimoniul defunctului.

- transmisiune cu titlu universal, când se transmite o fracţiune din patrimoniul unei persoane către o alta (1/2, 1/3, 1/4, etc., din toate drepturile şi toate obligaţiile). De exemplu, la succesiunea unei persoane vin mai mulţi moştenitori legali.

- transmisiune cu titlu particular, când se transmite de la o persoană la alta un drept, un bun sau o categorie de bunuri. Astfel, cumpărătorul este succeso¬rul cu titlu particular al vânzătorului pentru bunul cumpărat.
Persoanele beneficiare ale transmisiunii poartă denumirea de succesori, aceştia putând fi împărţiţi în trei categorii: succesori universali, succesori cu titlu universal şi succesori cu titlu particular, în funcţie de tipul transmisiunii.
În situaţia în care dreptul transmis este grevat de anumite sarcini, odată cu transmiterea dreptului se transmit, de regulă şi sarcinile respective, pe baza principiului că nimeni nu poate să transmită mai multe drepturi decât are. Astfel, dacă o persoană vinde un bun imobil asupra căruia există o servitute de trecere, cumpărătorul va trebui să respecte în continuare acest drept. În cazul acceptării unei succesiuni, succesorii sunt obligaţi să preia nu numai drepturile, dar şi obligaţiile defunctului.

În funcţie de momentul în care are loc transmisiunea, poate exista:
- transmisiune între vii;
- transmisiune pentru cauză de moarte.
În cazul persoanelor fizice, transmisiunea universală sau cu titlu universal nu se poate realiza decât pentru cauză de moarte, neputând exista o persoană fizică lipsită de patrimoniu în timpul vieţii. În momentul decesului, patrimoniul defunctului se transmite către moştenitori, fie printr-o succesiune legală, fie printr-o succesiune testamentară. Dacă există un singur moştenitor, succesiunea este universală, dacă sunt mai mulţi moştenitori, succesiunea este cu titlu universal, iar dacă defunctul a lăsat prin testament un bun unei anumite persoane, succesiunea este cu titlu particular. Transmisiunea între vii, în cazul raporturilor juridice civile stabilite între persoane fizice, nu poate fi decât cu titlu particular.
În cazul persoanelor juridice, transmisiunile se pot realiza ca efect al reorganizării acestora, prin cele două modalităţi: comasare (sub forma absorbţiei şi a fuziunii) şi divizare.

Stingerea drepturilor subiective civile
Drepturile se pot stinge prin manifestarea de voinţă a titularului lor sau independent de voinţa acestuia. Astfel, iertarea de datorie constituie o manifestare de voinţă a creditorului, care are ca efect stingerea dreptului său de creanţă. De asemenea, executarea obligaţiei de către debitor constituie o manifestare de voinţă, care are drept efect stingerea dreptului creditorului.
Drepturile reale se pot stinge prin abandonarea bunului de către titularul dreptului (ex.: radierea unei ipoteci) sau prin dispariţia bunului ce face obiectul dreptului respectiv (ex.: potrivit art. 557 C. civ., dreptul de uzufruct se poate stinge şi prin desfiinţarea în totalitate a bunului ce face obiectul uzufructului).
Drepturile patrimoniale se pot stinge şi ca efect al trecerii timpului, la împlinirea unui termen stabilit prin lege sau prin manifestarea de voinţă a părţilor.
Drepturile personale nepatrimoniale nu se sting prin neexercitarea lor o anumită perioadă de timp, după cum nu pot fi nici dobândite de o altă persoană care le foloseşte un timp îndelungat fără a fi îndreptăţită, ele fiind netransmisibile.