Nedemnitatea sucesorală este decăderea de drept a moştenitorului legal din dreptul de a culege o moştenire determinată, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din această moştenire, deoarece s-a facut vinovat de o faptă gravă faţă de cel care lasă moştenirea sau faţă de memoria acestuia.

 

Nedemnitatea succesorală, ca sancţiune civilă se caracterizează prin următoarele :
-se aplică numai în cazul săvârşirii faptelor expres şi limitativ  prevazute de lege şi numai în domeniul moştenirii legale, textele de lege care o prevăd fiind imperative şi de strictă interpretare ;
-opereaza de drept, cel care lasă moştenirea neputaând înlatura efectele ei prin iertarea nedemnului pentru fapta sa ;

-fiind o sancţiune se aplica şi produce efecte doar în  privinţa autorului faptei.


Faţă  de alte persoane chemate de lege la moştenirea defunctului în nume propriu sau prin reprezentare, ea poate produce efecte numai în mod exceptional ;
-domeniul de aplicare a sancţiunii nu poate fi extins la alte moşteniri, nedemnul fiind înlaturat numai de la moştenirea persoanei faţă de care a săvârsit faptele, în acest sens nedemnitatea producând efecte relative ;
-sancţiunea nedemnităţii fiind prevăzută pentru faptele săvârsite cu vinovaţie, moştenitorul trebuie să fi acţionat cu discernamant, în  lipsa discernământului neputându-se vorbi de vinovaţie.

 

Art. 655 c. civ  prevede trei cazuri de nedemnitate :
a) atentatul la viaţa celui care lasă moştenirea- codul civil sancţioneaza pe « condamnatul pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct ». această sancţiune civilă pe langă cea penală, se justifică prin  ideea că ar fi inechitabil şi potrivnic bunelor moravuri şi ordinii publice ca o persoană, care săvârşeşte asemenea fapte grave, să fie chemată la moştenirea celui pe care la ucis sau a încercat să-l omoare.

Pentru ca un moştenitor şă fie înlaturat de la moştenire datorită acestui caz de nedemnitate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ urmatoarele condiţii : moştenitorul să fi omorât sau să fi pus în executare hotărârea de a omorî pe cel despre a carui moştenire este vorba  şi moştenitorul să fi fost condamnat (penal) –în calitate de autor, coautor, instigator sau complice, pentru omor sau tentativa de omor, iar hotărârea penală de condamnare să fi rămas definitivă.

Dacă moştenitorul nu a fost comdamnat, el nu va fi nedemn, lipsind condiţia condamnării. Nedemnitate va opera dacă moştenitorul condamnat a fost ulterior amnistiat, graţiat sau reabilitat, deoarece aceste măsuri de politică penala nu şterg intenţia de a ucide, ci numai condamnarea sau executarea pedepsei ori unele efecte secundare condamnării (interdicţii, incapacităţi si decăderi).

b) acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea-nedemnitatea intervine în cazul în care moştenitorul a facut un denunţ o plângere sau o mărturisire capitală (deci pentru fapte care ar fi putut atrage pedeapsa cu moartea) calomnioasa împotriva celui care lasă moţtenirea. Caracterul calomnios al faptei trebuie să fie constatat printr-o hotărâre penală definitivă de condamnare a moştenitorului.

c) nedenunţarea omorului a carui victimă a cazut cel care lasă moştenirea- nu se cere o condamnare penală prealabilă.

                  Efectele nedemnităţii.

1) Efectele nedemnităţii faţă de nedemn- deoarece titlul de moştenitor al nedemnului este desfiinţat de la data deschiderii moştenirii, el nu va putea reclama partea sa de moştenire ce i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal, nici măcar rezerva. Partea sa va fi culeasă de cei care ar fi venit la moştenire împreună cu el sau pe care prezenţa sa i-ar fi înlăturat de la moştenire. Deci, înlăturarea de la moştenire a nedemnului va profita comoştenitorilor legali sau moştenitorilor legali subsecvenţi.

Ea poate profita şi legatarilor sau donatarilor în cazul în care nedemnul era un moştenitor rezervatar, a cărui prezenţă ar fi determniat reducţiunea liberalităţilor excesive facute de cel care lasă moştenirea. Dacă înainte de constatarea nedemnităţii nedemnul a intrat în posesia bunurilor moştenirii, va fi obligat să le restituie (împreuna cu productele dacă este cazul) persoanelor îndreptăţite, neavând nici un un temei pentru a le reţine.

Restituirea se face în principiu în natură, iar dacă restituirea în natura nu este posibilă pentru că bunul supus restituirii a pierit-fie fortuit, inclusiv din cauză de forţă majoră-sau pentru ca a fost înstrainat ori în tot sau în parte) ori pentru   ca a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, nedemnul, considerat posesor de rea-credinţă şi de drept pus în întârziere de la data intrarii sale în folosinţa bunurilor moştenirii va fi obligat să plătească despăgubiri, respectiv indemnizaţia de expropriere.
Drepturile şi obligaţiile nedemnului faţă de moştenire -care au fost considerate, până la constatarea nedemnităţii, stinse prin consolidare, sau confuziune- vor produce efecte, nedemnul fiind străin faţă de moştenire cu efect retroactiv. Nedemnitatea produce efecte numai în privinţa drepturilor succesorale, iar nu şi în privinţa altor drepturi ale nedemnului care nu-şi au ca temei de dobandire moştenirea.

3). Efectele nedemnităţii faţă de terţi – deoarece nedemnitatea desfiiţează titlul de moştenitor al nedemnului cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii, iar legea nu prevede nici o derogare în privinţa actelor încheiate de nedemn cu terţii, aceste acte vor fi desfiinţate şi ele cu efect retroactiv. Nedemnitatea produce deci efecte şi faţă de terţi, soluţie ce se justifică în cazul terţilor de rea-credinţă, dar nu şi în  cazul terţilor de bună credinţă care au crezut în valabilitatea titlului de moştenitor al nedemnului.

Actele de conservare şi de admninstrare a bunurilor moştenirii se menţin deoarece ele profită adevaraţilor moştenitori şi interesul economic general impune ca aceste bunuri să fie conservate ţi puse în valoare. Plata facută cu bună credintă de debitor moştenitorului nedemn posesor al creanţei este valabilă.

Actele de dispoziţie (înstrainare) a bunurilor mobile corporale se menţin dacă dobâditorul posesor este de bună credintă. În privinţa actelor de dispoziţie asupra imobilelor, terţul de bună credintă se va putea apăra prin invocarea uzucapiunii de 10-20 de ani, actul incheiat cu moştenitorul nedemn neputând servi ca ajust titlu.

     Invocarea nedemnităţii succesorale
Dată fiind gravitatea faptelor sancţionate de lege cu nedemnitatea, ea poate fi invocată de orice persoana interesată care urmează să profite de înlăturarea de la moştenire a nedemnului sau copiilor săi( care ar urma să vina la moştenire prin reprezentare), cum sunt comoştenitorii legali subsecvenţi  ori legatarii sau donatarii, în cazul în care nedemnul ar fi fost un moştenitor rezervatar a cărui prezenţă putea determina reducţiunea liberalităţii sau dacă acesta ar fi contestat validitatea dispoziţiilor testamentare.

Nedemnitatea poate fi invocată, pe calea acţiunii oblice, şi de către creditorii acestor persoane, dreptul de a invoca nefiind exclusiv personal pentru ca sancţiunea înlăturării de la moştenire a nedemnului intervine ope legis –spre deosebire de revocarea donaţiei pentru ingratitudine - nici cel care lasă moştenirea nu putea să-l ierte pe nedemn.
Dacă decesul nedemnului a avut loc înainte de deschidera moştenirii, nedemnitatea poate fi invocată împotriva copiilor nedemnului pentru a-i impidica să vină la moştenire prin reprezentare.

                                                                                         Consilier juridic Andreea Zamfiroiu