Potrivit art. 1679 Cod civil „obligatia ce naste din fidejusiune se stinge prin acele cauze prin care se sting si celelalte obligatii”, ceea ce înseamna ca fidejusiunea se poate stinge si independent de obligatia principala, pe cale directa, prin unul din modurile generale de stingere a obligatiilor.



Astfel, fidejusiunea se poate stinge prin:

• remitere de datorie, în sensul remiterii de fidejusiune, caz în care creditorul îl libereaza de bunavoie pe fidejusor de obligatia sa;
• confuziune între patrimoniul fidejusorului si cel al creditorului. Cu privire la confuziune, dispozitiile Codului civil sunt în sensul urmator: art. 1680 Cod civil stipuleaza „Confuziunea urmata între datornicul principal si fidejusorul sau, prin erezirea (mostenirea) unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor”;
• compensatia opusa de fidejusor creditorului.
La aceste cazuri se adauga cel prevazut de dispozitiile art.1683 Cod civil, când, datorita culpei creditorului, fidejusorul nu mai poate dobândi, ca efect al platii principale, privilegiile si ipotecile de care beneficia creditorul în conformitate cu art. 1676 Cod civil „cel ce e dator sa dea garantie e liber sa dea un amanet sau alta asigurare, care sa se gaseasca suficienta pentru asigurarea creantei”. De exemplu, din neglijenta creditorului nu au fost conservate garantiile care asigurau creanta principala, ceea ce presupune ca garantiile reale specifice ce se pierd au fost constituite ca accesorii ale creantei principale în momentul când fidejusorul s-a angajat.