În cadrul unui raport juridic civil pot participa două categorii de subiecte de drept: persoanele fizice şi persoanele juridice.
Calitatea de persoană fizică o are orice fiinţă umană. Pe lângă acestea, subiecte ale raportului juridic civil pot fi şi colectivităţile de indivizi, adică persoanele juridice (persoanele morale). Pentru ca o colectivitate de oameni să aibă calitatea de persoană juridică, trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele trei condiţii:
a. să aibă o organizare proprie, adică să i se precizeze structura internă, modul de alcătuire a organelor de conducere, de administrare şi de control, precum şi atribuţiile acestora, modul în care ia fiinţă şi în care poate fi desfiinţată ca subiect de drept;

b. să aibă     un patrimoniu propriu, distinct de al persoanelor fizice ce compun persoana juridică.


Patrimoniul persoanei juridice este folosit în vederea realizării scopului ei (obiectului ei de activitate), astfel încât aceasta să poată participa la raporturile juridice civile ca subiect distinct, titular de drepturi şi obligaţii civile.
c. să aibă un scop determinat, în acord cu interesul general, care corespunde obiectului de activitate al persoanei juridice.
Dacă unul dintre aceste trei elemente lipseşte, colectivitatea respectivă nu are calitatea de persoană juridică. De exemplu, studenţii unei facultăţi, deşi au o organizare proprie, un scop determinat şi au, fiecare dintre ei, un patrimoniu propriu, nu au un patrimoniu comun al colectivităţii, motiv pentru care nu constituie o persoană juridică. Această calitate o au, de exemplu, societăţile comerciale cu capital de stat sau privat, instituţiile de stat din domeniul învăţământului sau al culturii, partidele politice, sindicatele.

 

Subiectele raporturilor juridice civile, fie ele persoane fizice sau persoane juridice, se află pe poziţii diferite în cadrul unui raport juridic civil. Subiectul titular de drepturi civile se numeşte subiect activ, iar cel titular de obligaţii - subiect pasiv. Subiectul activ în cadrul unui raport de obligaţii mai poartă denumirea de creditor, iar subiectul pasiv - cea de debitor sau datornic. De exemplu, dacă o persoană a împrumutat alteia un lucru, la termenul stabilit, ea are dreptul să pretindă persoa¬nei împrumutate restituirea bunului, împrumutătorul având în cadrul acestui ra¬port juridic civil calitatea de subiect activ (creditor), iar împrumu¬tatul calitatea de subiect pasiv (debitor). Subiectul activ poate pretinde subiectului pasiv o anumită conduită. De exemplu, o persoană (creditorul) plăteşte o sumă de bani unei alte persoane (debitorul), pentru ca acesta din urmă să execute o anumită lucrare, astfel încât creditorul poate cere debitorului executarea obligaţiei sale.

 

În numeroase raporturi juridice ambele părţi sunt titulare atât de drepturi, cât şi de obligaţii, având în acelaşi timp şi calitatea de creditor şi pe aceea de debitor. Astfel, în cazul contractului de vânzare-cumpărare, creditor este atât vânzătorul, care are dreptul de a solicita de la cumpărător plata preţului, dar şi cumpărătorul, care are dreptul de a solicita vânzătorului predarea bunului. De asemenea, ambele părţi au calitatea de debitor, vânzătorul pentru predarea bunului, iar cumpărătorul pentru plata preţului.

Individualizarea subiectelor raportului juridic civil
Individualizarea subiectelor raportului juridic civil presupune cunoaşterea sau determinarea părţilor participante la un raport juridic civil.
În majoritatea raporturilor juridice civile, părţile sunt determinate, cunoscute chiar din momentul stabilirii raportului juridic.
Există însă şi raporturi juridice civile în cadrul cărora este individualizată o singură parte, şi anume subiectul activ (creditorul). Subiectul pasiv (debitorul) în cadrul acestor raporturi este nedeterminat, fiind format din toate celelalte persoane (terţii), care îşi asumă obligaţia de a nu aduce cu nimic atingere drepturilor subiectului activ. Astfel, în cazul unui raport juridic de proprietate este cunoscut doar proprietarul (subiectul activ), subiectul pasiv, neindividualizat, fiind format din toate celelalte persoane, care au obligaţia de a nu-l stânjeni pe proprietar în exercitarea dreptului său.