În cadrul unui raport juridic civil pot participa două categorii de subiecte de drept: persoanele fizice ÅŸi persoanele juridice.
Calitatea de persoană fizică o are orice fiinţă umană. Pe lângă acestea, subiecte ale raportului juridic civil pot fi ÅŸi colectivităţile de indivizi, adică persoanele juridice (persoanele morale). Pentru ca o colectivitate de oameni să aibă calitatea de persoană juridică, trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele trei condiÅ£ii:
a. să aibă o organizare proprie, adică să i se precizeze structura internă, modul de alcătuire a organelor de conducere, de administrare ÅŸi de control, precum ÅŸi atribuÅ£iile acestora, modul în care ia fiinţă ÅŸi în care poate fi desfiinÅ£ată ca subiect de drept;
b. să aibă     un patrimoniu propriu, distinct de al persoanelor fizice ce compun persoana juridică. Patrimoniul persoanei juridice este folosit în vederea realizării scopului ei (obiectului ei de activitate), astfel încât aceasta să poată participa la raporturile juridice civile ca subiect distinct, titular de drepturi ÅŸi obligaÅ£ii civile.

c. să aibă un scop determinat, în acord cu interesul general, care corespunde obiectului de activitate al persoanei juridice.



Dacă unul dintre aceste trei elemente lipseÅŸte, colectivitatea respectivă nu are calitatea de persoană juridică. De exemplu, studenÅ£ii unei facultăţi, deÅŸi au o organizare proprie, un scop determinat ÅŸi au, fiecare dintre ei, un patrimoniu propriu, nu au un patrimoniu comun al colectivităţii, motiv pentru care nu constituie o persoană juridică. Această calitate o au, de exemplu, societăţile comerciale cu capital de stat sau privat, instituÅ£iile de stat din domeniul învăţământului sau al culturii, partidele politice, sindicatele.
Subiectele raporturilor juridice civile, fie ele persoane fizice sau persoane juridice, se află pe poziÅ£ii diferite în cadrul unui raport juridic civil. Subiectul titular de drepturi civile se numeÅŸte subiect activ, iar cel titular de obligaÅ£ii - subiect pasiv. Subiectul activ în cadrul unui raport de obligaÅ£ii mai poartă denumirea de creditor, iar subiectul pasiv - cea de debitor sau datornic.

 

A. Individualizarea subiectelor raportului juridic civil
Individualizarea subiectelor raportului juridic civil presupune cunoaşterea sau determinarea părţilor participante la un raport juridic civil.
În majoritatea raporturilor juridice civile, părÅ£ile sunt determinate, cunoscute chiar din momentul stabilirii raportului juridic.
Există însă ÅŸi raporturi juridice civile în cadrul cărora este individualizată o singură parte, ÅŸi anume subiectul activ (creditorul). Subiectul pasiv (debitorul) în cadrul acestor raporturi este nedeterminat, fiind format din toate celelalte persoane (terÅ£ii), care îÅŸi asumă obligaÅ£ia de a nu aduce cu nimic atingere drepturilor subiectului activ. Astfel, în cazul unui raport juridic de proprietate este cunoscut doar proprietarul (subiectul activ), subiectul pasiv, neindividualizat, fiind format din toate celelalte persoane, care au obligaÅ£ia de a nu-l stânjeni pe proprietar în exercitarea dreptului său.

 

B. Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil
Raportul juridic civil se stabileÅŸte în mod obiÅŸnuit între două persoane, un creditor ÅŸi un debitor. Acest raport juridic poartă denumirea de raport juridic simplu.
Raporturile juridice civile se pot stabili ÅŸi între mai multe persoane, numindu-se în acest caz raporturi juridice complexe.
Astfel, sunt raporturi juridice civile în care există mai mulÅ£i creditori ÅŸi un debitor, situaÅ£ie în care ne aflăm în faÅ£a unei pluralităţi active. De exemplu, mai multe persoane stăpânesc în coproprietate un bun imobil pe care îl închiriază unei alte persoane.
În cadrul altor raporturi juridice civile există mai mulÅ£i debitori ÅŸi un singur creditor, situaÅ£ie numită pluralitate pasivă. De exemplu, o persoană împrumută altor persoane o sumă de bani.
În sfârÅŸit, există raporturi juridice civile în care sunt ÅŸi mai mulÅ£i creditori ÅŸi mai mulÅ£i debitori, caz în care intervine o pluralitate mixtă. De exemplu, doi fraÅ£i vând altor doi fraÅ£i o suprafaţă de teren.

 

a. Pluralitatea subiectelor în cadrul raporturilor juridice reale
În ceea ce priveÅŸte raporturile juridice reale, în conÅ£inutul cărora este inclus dreptul de proprietate sau celelalte drepturi reale, există întotdeauna o pluralitate pasivă formată din toate celelalte persoane care îÅŸi asumă obligaÅ£ia generală de a nu aduce cu nimic atingere drepturilor subiectului activ.

 

Creditorul în cadrul acestor raporturi poate fi o singură persoană sau mai multe, existând aÅŸadar ÅŸi posibilitatea unei pluralităţi active. În cazul existenÅ£ei unui singur titular al dreptului de proprietate, proprietatea este exclusivă, iar dacă sunt mai mulÅ£i titulari, proprietatea este comună. Există trei forme de proprietate comună:
- coproprietatea - situaÅ£ia în care mai multe persoane (numite coproprietari) deÅ£in în proprietate unul sau mai multe bunuri, fiecare dintre ei având o parte ideală ÅŸi abstractă din dreptul de proprietate, nu însă ÅŸi din substanÅ£a materială a bunului. Astfel, A, B ÅŸi C sunt cumpărătorii unei suprafeÅ£e de teren, stabilind ca fiecare dintre ei să fie deÅ£inătorul unei cote-părÅ£i de 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului.

 

- indiviziunea este starea în care există mai mulÅ£i proprietari ai unei mase de bunuri, fiecare dintre ei având o parte ideală ÅŸi abstractă din dreptul de proprietate, fără însă a deÅ£ine unul sau mai multe bunuri din această universalitate. De exemplu situaÅ£ia în care D, E ÅŸi F sunt moÅŸtenitorii legali ai lui G, nerealizându-se încă partajul succesoral.
Deosebirea principală între coproprietate ÅŸi indiviziune constă în faptul că starea de indiviziune priveÅŸte o masă de bunuri, în timp ce coproprietatea se poate referi ÅŸi la un bun determinat.

 

- devălmăşia - formă a proprietăţii comune în care nici partea fiecăruia din dreptul de proprietate nu este stabilită ÅŸi nici bunul sau bunurile nu sunt împărÅ£ite. Este cazul proprietăţii soÅ£ilor asupra bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. În ipoteza unui partaj, partea fiecăruia se stabileÅŸte în raport cu contribuÅ£ia sa la dobândirea bunurilor comune.

 

b. Pluralitatea subiectelor în cadrul raporturilor juridice de obligaÅ£ii
Raporturile juridice civile de obligaţii cu pluralitate de subiecte pot fi de trei feluri:
- raporturile de obligaÅ£ii conjuncte (divizibile), stabilite între mai mulÅ£i creditori (pluralitate activă) sau mai mulÅ£i debitori (pluralitate pasivă), în cadrul cărora creanÅ£a sau datoria se divide între creditori, respectiv între debitori. Astfel, dacă sunt mai mulÅ£i creditori, fiecare dintre ei nu poate solicita decât partea care i se cuvine, iar dacă sunt mai mulÅ£i debitori, fiecare dintre aceÅŸtia nu poate fi obligat decât pentru partea sa.
De exemplu, dacă A ÅŸi B împrumută lui C suma de 400 lei, fiecare dintre creditori nu poate solicita debitorului la scadenţă decât suma de 200 lei, în lipsa unei prevederi exprese contrare. În ipoteza în care D împrumută lui E ÅŸi F suma de 600 lei, fiecare dintre debitori nu poate fi obligat, în lipsa unei prevederi exprese contrare, să restituie creditorului la scadenţă decât suma de 300 lei.
Divizibilitatea reprezentând regula în cadrul raporturilor de obligaÅ£ii cu pluralitate de subiecte, ea se va aplica în toate situaÅ£iile, cu excepÅ£ia cazurilor în care se prevede în mod expres că obligaÅ£ia este solidară sau indivizibilă. AÅŸadar, divizibilitatea se deduce, nefiind necesară o prevedere expresă.

- raporturile de obligaÅ£ii solidare - dacă sunt mai mulÅ£i creditori, fiecare dintre ei poate solicita debitorului întreaga datorie (solidaritate activă), iar plata făcută unuia dintre creditori, îl liberează pe debitor faţă de toÅ£i ceilalÅ£i creditori solidari. Creditorul care a primit întrega creanţă are obligaÅ£ia de a o împărÅ£i cu ceilalÅ£i creditori solidari. Solidaritatea activă se poate naÅŸte numai dintr-un act juridic civil.
De exemplu, A ÅŸi B - creditori ÅŸi C - debitor au prevăzut solidaritatea activă în contractul de împrumut al sumei de 400 lei. Aceasta presupune că fie A, fie B poate solicita lui C la scadenţă suma de 400 lei. Dacă C restituie întreaga sumă către A, el este liberat ÅŸi faţă de B. La rândul său, A este obligat să împartă cu B creanÅ£a primită.
Dacă în cadrul raporturilor de obligaÅ£ii solidare sunt mai mulÅ£i debitori, creditorul poate solicita oricăruia dintre ei plata întregii datorii (solidaritate pasivă). Debitorul care a făcut o plată integrală a datoriei, îi liberează ÅŸi pe ceilalÅ£i debitori solidari faţă de creditor ÅŸi are dreptul de a solicita celorlalÅ£i debitori solidari partea datorată de fiecare dintre ei. ObligaÅ£ia celorlaÅ£i debitori faţă de debitorul care a plătit integral datoria este divizibilă ÅŸi nu solidară. Spre deosebire de solidaritatea activă, care poate lua naÅŸtere numai dintr-un act juridic, solidaritatea pasivă poate izvorî fie dintr-un act juridic (caz în care trebuie prevăzută în mod expres), fie din lege.
Astfel, dacă D împrumută lui E, F ÅŸi G suma de 600 lei, D poate solicita oricăruia dintre debitori restituirea la scadenţă a întregii sume de 600 lei. Dacă E restituie întreaga sumă de bani, îl liberează ÅŸi pe F ÅŸi G faţă de D, iar E, care a restituit integral suma împrumutată, are o acÅ£iune în regres împotriva lui F ÅŸi a lui G, având dreptul de a solicita fiecăruia dintre ei suma de 200 lei.

 

- raporturile de obligaÅ£ii indivizibile - nici creanÅ£ele ÅŸi nici datoriile nu pot fi împărÅ£ite între creditori (indivizibilitate activă) sau între debitori (indivizibilitate pasivă), având în vedere fie natura obiectului obligaÅ£iei, fie voinÅ£a părÅ£ilor.
AÅŸadar, poate exista:

 

- indivizibilitatea naturală - imposibilitatea de împărÅ£ire derivă din natura obiectului ÅŸi indiferent de numărul de creditori sau de debitori, fiecare creditor poate solicita oricăruia dintre debitori plata integrală a datoriei. Executarea integrală a prestaÅ£iei de către unul dintre debitori îi eliberează pe toÅ£i ceilalÅ£i debitori.
De exemplu, B, C ÅŸi D se obligă faţă de A să-i predea un automobil. Natura bunului îi împiedică pe debitori să predea, fiecare dintre ei, câte 1/3 din automobil, ceea ce înseamnă că A poate solicita oricăruia dintre B, C ÅŸi D, predarea automobilului.

 

- indivizibilitatea convenţională - deşi obiectul obligaţiei este divizibil prin natura lui, părţile convin ca obligaţia să fie executată ca una indivizibilă.
Astfel, dacă F, G ÅŸi H se obligă faţă de E să predea o suprafaţă de teren, deÅŸi bunul este divizibil, părÅ£ile pot stabili prin convenÅ£ie ca E să poată solicita oricăruia dintre F, G ÅŸi H predarea întregii suprafeÅ£e de teren.
În cazul raporturilor civile stabilite între persoane juridice de stat, atât indivizibilitatea cât ÅŸi solidaritatea sunt admise doar în cazurile prevăzute de lege.

C. Schimbarea subiectelor raportului juridic civil
În ceea ce priveÅŸte raporturile nepatrimoniale, schimbarea subiectelor nu este posibilă, pe de o parte, deoarece subiectul activ nu poate înstrăina drepturile sale personale nepatrimoniale (ele fiind inalienabile), iar pe de altă parte, în cadrul acestor raporturi, subiectul pasiv este format din toate celelalte persoane, adică nu este determinat.

 

În privinÅ£a raporturilor patrimoniale care au în conÅ£inutul lor drepturi reale poate fi schimbat doar subiectul activ, subiectul pasiv, fiind nedeterminat. Subiectul activ poate fi schimbat prin diferite moduri de transmitere a drepturilor reale, prevăzute în art. 644-645 C. civ.: succesiunea, convenÅ£ia, tradiÅ£iunea, accesiunea, prescripÅ£ia achizitivă (uzucapiunea), legea ÅŸi ocupaÅ£iunea.
În ceea ce priveÅŸte raporturile patrimoniale care au în conÅ£inutul lor drepturi de creanţă, poate fi schimbat atât subiectul activ, cât ÅŸi subiectul pasiv.

În cazul subiectelor persoane fizice, subiectul activ (creditorul) poate fi schimbat prin următoarele forme, prevăzute de Codul civil: cesiune de creanţă (art. 1391 ÅŸi urm.), subrogaÅ£ie personală (art. 1106-1109), novaÅ£ie prin schimbarea de creditor (art. 1128 ÅŸi urm.) sau prin moÅŸtenire. Subiectul pasiv (debitorul) poate fi schimbat prin următoarele forme prevăzute, de asemenea, de Codul civil: novaÅ£ie prin schimbare de debitor (art. 1128), delegaÅ£ie (art. 1132-1133), stipulaÅ£ie pentru altul, poprire sau prin moÅŸtenire.
În cazul subiectelor persoane juridice, atât subiectul activ, cât ÅŸi subiectul pasiv, pot fi schimbate prin reorganizare (sub forma comasării ÅŸi a divizării) ÅŸi prin transformare.