Pentru a oferi mediului de afaceri un instrument de protecţie împotriva riscului valutar, în condiţiile volatilităţii crescute a cursului de schimb, prin proiectul legii privind insolvenţa s-a introdus dreptul părţilor de a efectua, în cadrul contractelor financiare calificate, compensarea bilaterală- "nettingul" .

Acest gen de operaţiuni încurajează utilizarea instrumentelor financiare derivate pentru protecţia comercianţilor, mai ales a celor implicaţi în comerţul exterior.

În plus, introducerea acestui mecanism contribuie la simplificarea procedurilor de decontare şi la diminuarea expunerii furnizorilor de instrumente financiare faţă de riscul de încetare de plăţi, având drept consecinţă creşterea capitalului de finanţare aflat la dispoziţia mediului de afaceri.

În concluzie, fiind instituită recunoaşterea legală a compensării bilaterale, părţile, într-un contract financiar calificat au certitudinea efectuării acestui tip de compensare, în contextul procedurii de insolvenţă.

Operaţiunile de compensare bilaterală "netting" au în vedere, cumulativ, următoarele:

- privesc numai contractele financiare calificate;
- unul dintre momentele de efectuare a acestor operaţiuni îl reprezintă şi intrarea uneia dintre părţile contractante în procedură de insolvenţă;

Aceste operaţiuni mai presupun:
-  încetarea acestor tipuri de contracte  şi/sau accelerarea plăţilor/îndeplinirii obligaţiilor;
- calcularea sau estimarea valorii de compensare;
- conversia într-o singură monedă a valorii de compensare;
- compensarea până la obţinerea unei sume nete;
- înscrierea sumei nete, după caz, ca şi drept al părţii aflate în procedură respectiv, ca şi creanţă a cocontractantului acestei părţi.




Normele specifice de aplicare a compensării bilaterale "netting", privesc recunoaşterea ca valabile atât a efectuării transferurilor, îndeplinirii obligaţiilor şi exercitării drepturilor pentru părţile dintr-un contract financiar calificat sau dintr-un acord de compensare bilaterală cât şi cele rezultate din înţelegerile de garantare subsecvente acordurilor de netting.

În acest context, în cazul intrării în procedură de insolvenţă, există, ca urmare a compensării bilaterale, după caz, un singur drept şi anume acela de a plăti echivalentul - sumă de bani/obligaţie de "a face" - , respectiv o singură obligaţie şi anume aceea de a presta echivalentul sumă de bani/obligaţia de "a face".

Totodată, se limitează competenţa organelor implicate în procedura  de insolvenţă la echivalentul - suma de bani/obligaţie de "a face" - rezultat în urma compensării bilaterale "nettingului" cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte intenţia frauduloasă a părţilor.

  De asemenea în proiectul legii privind procedura insolvenţei se mai prevede competenţa administratorului, respectiv lichidatorului judiciar de a anula constituirile sau transferurile de drepturi patrimoniale efectuate cu intenţia de a ascunde/ întârzia starea de insolvenţă sau de a frauda o persoană.