Aveţi grijă însă, dacă nici una dintre părţi nu este de acord cu plata onorariului de expert, iar procesul nu poate fi soluţionat fără expertiză, cererea de chemare în judecată urmează să fie respinsă ca nefondată.


Consecinţa este de severă întrucât  cel ce a formulat cererea de chemare în judecată nu mai poate formula o altă cerere asemănătoare, motivând că dispus de sumele de bani pentru plata expertizei.

 

Propunerea probei cu expertiză nu se poate face simplu, cerând aceasta. Trebuie să arătaţi împrejurările de fapt pentru care  doriţi să le  lămurească expertul.
Partea adversă îşi expune şi ea  punctul de vedere, iar instanţa apreciază dacă se impune o asemenea expertiză.

 

Dacă apreciaţi că trebuie solicitată grabnic părerea  unui expert, înainte de începerea procesului sau chiar în cursul procesului, dar mai înainte ca acesta să fi ajuns la faza propunerii şi administrării probelor, puteţi apela la procedura  asigurării dovezilor pe cale principală.

 

Poate vă nelinişteşte gândul că expertiza presupune efectuarea de cercetări  într-o altă localitate destul de îndepărtată. Legea  a prevăzut această situaţie şi a reglementat posibilitatea administrării acestei probe prin comisie rogatorie. Adică, altă instanţă  se ocupă de efectuarea expertizei. Astfel, aceasta numeşte experţii  pentru efectuarea expertizei şi stabileşte onorariile ce se cuvin experţilor, aplică sancţiunile dacă  experţii nu se conformează obligaţiilor, etc.
Pentru efectuarea expertizei, legea prevede  numirea a unui sau a trei experţi.

 

Trebuie să ştiţi  că vă puteţi înţelege  cu partea adversă în ce priveşte expertul  care urmează să facă expertiza. Dacă nu cădeţi de acord, expertul va fi numit de instanţă, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de pe lista întocmită şi comunicată de biroul local de expertiză cuprinzând persoanele în evidenţa celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

 

În funcţie de obiectul litigiului şi de împrejurarea de fapt ce trebuie lămurită şi care necesită  cunoştinţe de specialitate instanţa poate solicita efectuarea  expertizei de către un laborator sau  institut de specialitate.

 

În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, judecătorul poate solicita punctul de vedere al unei sau mai multor personalităţi din domeniul respectiv.
Expertul poate să-şi expună constatările şi concluziile  sale oral sau în scris. Această expunere poartă denumirea de raport de expertiză.

Despre recuzarea (înlocuirea) experţilor

În cazul în care aveţi îndoieli cu privire la nepărtinirea unui expert puteţi cere înlocuirea lui pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.    
Dacă cunoaşteţi că expertul  se află în  unul dintre aceste cazuri şi bănuiţi că va face o expertiză care va favoriza partea adversă, în termen de 5 zile de la uimirea expertului, cereţi să fie înlocuit.

 

Dacă expertul nu s-a aflat în vreuna dintre situaţiile expuse mai sus de la început, când a fost numit, cereţi înlocuirea sa în 5 zile de la data la care s-a ivit motivul.
Înlocuirea expertului nu se face oricum. Instanţa procedează la citarea părţilor  şi a expertului în şedinţă publică şi după  ce ascultă pe fiecare în parte hotărăşte dacă expertul trebuie sau nu înlocuit.

 

Este posibil ca instanţa să nu fie lămurită prin expertiza făcută, astfel că se poate dispune întregirea  expertizei sau o nouă expertiză. Dacă sunteţi parte într-un dosar şi expertiza nu vă mulţumeşte puteţi solicita întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Aceasta din urmă, denumită şi contraexpertiză trebuie cerută la primul termen de judecată, după depunerea raportului de expertiză.
    
Cercetarea la faţa locului (descinderea locală)

Dacă sunteţi parte într-un proces şi consideraţi că este în folosul soluţionării litigiului ca instanţa să vină la faţa locului şi să cerceteze anumite împrejurări, solicitaţi aceasta prin cererea de chemare în judecată, întâmpinare sau, după caz, la prima zi de înfăţişare.

 

Aveţi posibilitatea să cereţi aceasta şi dacă pe parcursul procesului apare justificată această cerere, dacă  oricum cauza se amână şi  dacă, neavând avocat, nu aţi ştiut că puteţi să faceţi o asemenea cerere la timpul cuvenit.
Cercetarea la faţa locului conduce la constatarea nemijlocită de instanţă a stării unui obiect, a unei aşezări. În general, se face o asemenea cercetare în cazul unor bunuri imobile sau mobile netransportabile în instanţă.

 

Această cerere o puteţi face îndeosebi în procesele privind grăniţuiri, degradări ale unor imobile, imobile închiriate, etc.
Nu trebuie să vă nemulţumească  dacă instanţa din oficiu decide să facă o asemenea cercetare pentru a se lămuri întrucât prin aceasta nu se urmăreşte decât să se stabilească adevărul.

 

Cercetarea la faţa locului nu este altceva decât o şedinţă de judecată. Astfel, dacă aţi fost prezent la încuviinţarea sau la  ordonarea din oficiu a cercetării la faţa locului, aveţi în cunoştinţă termenul fixat, iar dacă aţi lipsit urmează să fiţi citat cu  indicaţia datei şi locului unde urmează să vă prezentaţi.

 

Fiind prezenţi la această cercetare, puteţi da explicaţii, puteţi prezenta obiecţiuni, puteţi pune întrebări martorului sau expertului care vor putea fi şi ei citaţi.
Pe lângă completul de judecată, la faţa locului va merge şi procurorul, în cazul în care prezenţa acestuia este cerută de lege.

 

                                                                                                                             Sursa: Ghidul justitiabilului