În această materie actul normativ principal este Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă,54 modificată şi completată.
În conformitate cu prevederile acestei legi competenţa instanţei judecătoreşti în materia actelor de stare civilă este prevăzută în art. 10, art. 21, art. 58. Vom face referire la următoarele situaţii:
– în cazul în care ofiţerul de stare civilă refuză să întocmească un act ori să înscrie o menţiune, potrivit atribuţiilor sale;
– când declaraţia de naştere a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului se face în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile care trebuie să conţină toate datele necesare întocmirii actului; instanţa competentă este judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază persoana interesată;

– anularea, modificarea, rectificarea ori completarea unui act de stare civilă sau a unei menţiuni înscrisă pe acesta se vor face numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţată de judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază persoana interesată;
înscrierea se face prin menţiune pe actul de stare civilă corespunzător.



Aşadar, în termeni de principiu, competenţa generală în această materie se împarte între instanţa de judecată şi serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor.
În ceea ce priveşte competenţa generală privind schimbarea numelui şi/sau prenumelui, de asemenea trebuie să distingem între competenţa la nivelul sistemului judiciar, pe de o parte, şi cea la nivelul aparatului administrativ, pe de altă parte.
Instanţa de judecată este competentă să se pronunţe cu privire la modificarea numelui în următoarele cazuri:
– divorţ,
– adopţie,
– când filiaţia este stabilită succesiv faţă de ambii părinţi.
În materia schimbării numelui ca urmare a voinţei subiectului ce are posesia de stat, competenţa revine serviciilor competente ale administraţiei publice locale, iar actul normativ ce reglementează această materie este O.G. nr. 41/2003,57 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, care stabileşte procedura.
Instanţa de judecată va fi însă competentă să judece acţiunea în contencios administrativ pe care o are la dispoziţie persoana interesată în condiţiile Legea nr. 554/2004, în situaţia în care cererea de schimbare a numelui a primit dispoziţie de respingere.
Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor au fost înfiinţate prin O.G. nr. 84/2001, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor.