Competenţa în această materie este reglementată de o lege specială care, conform principiului general de aplicare a legii speciale, se completează cu legea generală (Codul de procedură civilă) numai acolo unde tace şi cu condiţia ca norma generală să nu contravină vreunei norme din cuprinsul legii speciale. În această materie ne raportăm la Legea nr. 273/2004, privind regimul juridic al adopţiei şi care a abrogat OUG nr. 257/1997.

 În conformitate cu prevederile acestei legi, atât în ce priveşte evaluarea, cât şi în ceea ce priveşte încuviinţarea adopţiei, competenţa revine instanţei.


În primul caz, refuzul nefavorabil al evaluării poate fi atacat în termen de 15 zile la instanţa competentă, conform art. alin (5) din Legea nr. 273/2004. În al doilea caz, actul normativ precizează în art. 34 că încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Trebuie precizat că Legea nr. 273/2004 instituie o procedură internă a adopţiei prevăzută în art. 19-38, dar şi o procedură a adopţiei internaţionale, prevăzut în art. 39-49, în care încuviinţarea adopţiei este de asemenea de competenţa instanţei (art. 46 din lege). Art. 42 din Legea nr. 273/2004 face trimitere la art. 30-33 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, pentru situaţia în care adoptatul domiciliază în străinătate iar adoptatorul în România.