Home arrow Domenii arrow Drept procesual civil arrow Competenţa în materia litigiilor de dreptul familiei
Competenţa în materia litigiilor de dreptul familiei PDF Imprimare E-mail
Evaluare utilizator: / 1
SlabExcelent 
miercuri, 12 noiembrie 2008
O primă precizare care se impune în această materie rezidă în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, care în art. 35-40 dispune asupra tribunalelor specializate, respectiv a secţiilor specializate, competente să judece cauze cu minori şi de familie. Potrivit art. 37 alin. 3 din acelaşi act normativ, tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează, aşadar în acest domeniu, competenţa acestora se referă la cauzele cu minori şi de familie. Soluţia este similară în ceea ce priveşte secţiile, ori după caz, completele specializate, care funcţionează în cadrul tribunalelor.
În această materie, competenţa generală se împarte între autoritatea tutelară şi instanţele judecătoreşti.



Conform Legii nr. 272/200450, instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe cu privire la:
– persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti în situaţia în care copilul este lipsit de ocrotirea părinţilor;
– modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti;
– decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti;
– reluarea exerciţiului drepturilor părinteşti.
Aceste dispoziţii sunt în conformitate cu art. 38 din Legea nr. 272/2004. Potrivit art. 124 din acelaşi act normativ măsurile de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de domiciliu ori în a cărei rază a fost găsit copilul.
Competenţa revine autorităţilor tutelare pentru a soluţiona:
– cererea copilului care a împlinit vârstă de 14 ani ce are ca obiect schimbarea locuinţei. Autoritatea tutelară poate încuviinţa o astfel de cerere pentru desăvârşirea învăţăturii ori pregătirii profesionale a minorului, după cum este prevăzut în art. 102 Codul familiei;
– cererea unui părinte de a avea legături personale cu copilul său minor, formulată în timpul căsătoriei, când soţii sunt despărţiţi în fapt dar nu există o hotărâre de stabilire a locuinţei copilului la unul dintre părinţi, în conformitate cu prevederile art. 99 Codul familiei.

 
< Precedent   Urmator >

Login






Parola uitata?
Utilizator nou? Creare cont

Reclama



Statistici

Membri: 716
Stiri: 2397
Linkuri: 30

Who's Online

Avem 10 vizitatori online