În sistemul nostru actual de drept, regula este dată de faptul că în materia litigiilor de muncă, competenţa aparţine instanţelor judecătoreşti. Această reglementare cu valoare de principiu rezultă în special din art. 126 din Constituţie care instituie realizarea justiţiei prin intermediul instanţelor şi stabileşte structura sistemului judiciar şi din art. 281-291 din Codul Muncii, adoptat prin Legea nr. 53/2003,39 care stabileşte în art. 284 regulile de competenţă materială şi teritorială în materie: competenţa generală a instanţelor şi competenţa teritorială după domiciliul, reşedinţa ori sediul (după caz) reclamantului.

La aceste dispoziţii se adaugă şi cele cuprinse în Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară republicată, care a prevăzut înfiinţarea tribunalelor de muncă şi asigurări sociale, iar în art.


110-115, unde este reglementată instituţia asistenţilor judiciari, sunt conţinute norme de organizare judecătorească, cu privire la compunerea completului de judecată, care vor trebui coroborate cu cele din art. 55, unde, prin lege, sunt instituite şi norme speciale cu privire la procedura deliberării în această materie.
Secţii specializate în materie funcţionează în cadrul curţilor de apel, iar în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate. Potrivit art. 35 alin. 2 şi art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, republicată, acestea au competenţa generală în cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În anumite profesii funcţionează organe jurisdicţionale cu competenţă de instanţe disciplinare.
În acest sens amintim:
– Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă disciplinară pentru magistraţi, după cum dispune Constituţia în art. 133- 134, dar şi legea organică în materie, Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în art. 44-50 cât şi, Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, republicată, care în art. 94-101 dispune asupra instituţiei răspunderii magistraţilor.
– Comisia de disciplină a baroului, care potrivit art. 72 din Legea nr. 51/199543 republicată şi modificată, judecă abaterile disciplinare, iar hotărârile acesteia pot fi atacate la Comisia Centrală de Disciplină a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, în conformitate cu procedura de judecată stabilită prin Statutul profesiei de avocat.
– Consiliul de disciplină prevăzut în art. 40 din Legea nr. 36/199544, care judecă acţiunea disciplinară, conform procedurii stabilite prin regulament, în cazul abaterilor disciplinare ale notarilor publici.
Activitatea consiliului poate fi atacată în instanţă.  Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti,
judecă acţiunea disciplinară pentru abaterile disciplinare ale executorilor judecătoreşti, în conformitate cu art. 45 din Legea nr. 188/2000.
Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definită şi poate fi atacată cu recurs la instanţa competentă.
– Comisia de disciplină, respectiv Comisia superioară de disciplină care funcţionează la nivelul fiecărui colegiu teritorial, respectiv la nivelul Colegiului Medicilor din România, şi care judecă plângerile formulate împotriva medicilor, având ca obiect abateri disciplinare. Actele normative în materia acţiunii disciplinare a medicilor sunt: Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum şi organizarea
şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România şi Legea nr. 308/2004  privind executarea profesiei de medic dentist precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor Dentişti din România.