În această materie competenţa se împarte între instanţa de judecată şi notarul public, după cum procedura civilă are caracter contencios, respectiv necontencios.
În situaţia în care procedura decurge amiabil în faţa notarului abilitat în baza Legea nr. 36/199558 – moştenitorii căzând de acord asupra întinderii şi conţinutului drepturilor lor succesorale, procedura notarială, necontencioasă se va finaliza prin eliberarea certificatului de moştenitor.

În situaţia în care există neînţelegeri între moştenitori, notarul este în drept să suspende procedura – în baza art.


78 din Legea nr. 36/1995 – urmând ca părţile să se adreseze instanţei de judecată.
Procedura notarială este una prealabilă, părţile se pot adresa direct instanţei competente. Ceea ce determină alegerea unei căi sau a celeilalte este modul în care părţile se înţeleg, ori momentul de la care curg neînţelegerile. Totodată, dacă au ajuns la un acord de voinţă, părţile pot cere notarului să reia procedura ce fusese suspendată, dacă între timp au înlăturat neînţelegerile fără concursul instanţei de judecată.
Trebuie reţinut că există chestiuni asupra cărora numai instanţa de judecată este competentă să se pronunţe, precum cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, cererea de anulare a declaraţiei de acceptare sau renunţare pentru vicii de consimţământ ori anularea certificatului de moştenitor.