Home arrow Drept procesual civil arrow Instanta de judecata
Instanta de judecata PDF Imprimare E-mail
Evaluare utilizator: / 0
SlabExcelent 
Wednesday, 27 February 2008
Prin instanţă se înţelege organul împuternicit de lege să rezolve litigiul intervenit între părţi.
Constituţia României prevede că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege, respectiv curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate şi judecătoriile.
Noţiunea de instanţă desemnează şi judecătorul sau, după caz, completul de judecată ce soluţionează o anumită pricină.
 
a. Rolul instanţei
Instanţa este obligată să soluţioneze cererile de chemare în judecată cu care a fost sesizată, dat fiind faptul că refuzul de a judeca, respectiv denegarea de dreptate, este interzis.
În materie civilă, rolul instanţei constă în:
cercetarea cauzei - duce la stabilirea, pe bază de probe, a situaţiei de fapt;
soluţionarea cauzei - constă în pronunţarea hotărârii, prin aplicarea textului de lege corespunzător situaţiei de fapt
stabilite.



 
b. Compunerea instanţei
În prezent, cauzele se judecă în primă instanţă în complet format dintr-un judecător. În prezent, apelurile se judecă în complet format din doi judecători, recursurile se judecă în complet format din trei judecători.
 
c. Incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanţei, în materie civilă:
Incompatibilitatea se aplică numai judecătorilor, fiind un incident procedural care priveşte doar compunerea instanţei.
Prin incompatibilitate se înţelege situaţia în care un judecător este oprit să ia parte la soluţionarea unei pricini, în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv: judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină.
 
Abţinerea şi recuzarea implică existenţa anumitor cazuri în care se poate presupune că judecătorul nu ar fi obiectiv, din anumite motive. Pentru ca părţile să fie protejate împotriva unui asemenea risc, există o serie de cazuri, strict reglementate
de lege în care judecătorul are obligaţia de a se abţine, iar dacă nu face acest lucru, el poate fi recuzat.
 
Prin abţinere se înţelege acea situaţie în care un judecător, ştiind că se află într-unul din cazurile prevăzute de lege, solicită retragerea sa de la judecarea unei anumite pricini.
 
Recuzarea intervine în situaţia în care una dintre părţi cere, în cazurile strict reglementate de lege, îndepărtarea unuia sau mai multor judecători de la soluţionarea unei anumite pricini.
 
Cazurile de abţinere şi de recuzare sunt identice.
 
Judecătorul poate fi recuzat:
1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia dintre aceste persoane;
3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin al uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;
4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;
5. dacă între aceleaşi persoane şi una dintre părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
8. dacă a primit de la una dintre părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una dintre rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la al patrulea grad inclusiv.
d. Incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanţei, în materie penală; Codul de procedură penală reglementează cazurile de incompatibilitate a judecătorului, consecinţa reprezentând-o abţinerea sau recuzarea acestuia:
Rudenia între judecători - Judecătorii care sunt soţi sau rude apropiate între ei nu pot face parte din acelaşi complet de judecată;
Judecător care s-a pronunţat anterior - Judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o instanţă superioară, sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză.
 
Alte cauze de incompatibilitate - Judecătorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă:
a) a pus în mişcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată sau a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale;a fost reprezentant sau apărător al vreunuia din părţi;
b) a fost expert sau martor;
c) există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudă apropiată.
Atât în materie civilă, cât şi în materie penală, unele dintre aceste cazuri de incompatibilitate, abţinere, recuzare se aplică şi procurorului, organului de cercetare penală, magistratului - asistent, grefierului, expertului judiciar.

 
< Precedent   Urmator >

Login






Parola uitata?
Utilizator nou? Creare cont

Ultimele stiri

Vizitati forumul nostru.Click aici
 

Reclama



Statistici

Membri: 147
Stiri: 2344
Linkuri: 31

Who's Online

Avem 1 vizitator online