De la regula că administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune altfel, art.


169 alin. 4 Codul de procedură civilă prevede că atunci când administrarea dovezilor urmează să se facă în altă localitate, ea se va îndeplini prin delegaţie de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad dacă în aceea localitate nu există o instanţă de acelaşi grad. Dacă felul dovezii îngăduie şi părţile se învoiesc, instanţa care administrează dovada poate fi scutită de citarea părţilor.

O altă excepţie de la principiul nemijlocirii este cea prevăzută în art. 235 Codul de procedură civilă, potrivit căruia, oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri mobile sau imobile sau să le dobândească, recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, va putea cere administrarea acelor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Cererea poate fi făcută chiar dacă nu este primejdie
în întârziere, în cazul în care pârâtul îşi dă învoirea.

Dacă cererea se face pe cale principală, adică înainte de începerea procesului, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei locului unde se găseşte proba, iar, dacă cererea se efectuează pe timpul judecăţii, competenţa revine instanţei care judecă pricina.

Potrivit art. 254 alin. 2 Codul de procedură civilă, când se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile
administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă socoteşte că nu este de trebuinţă refacerea lor.
Soluţia consacrată în textul de lege menţionat este raţională, deoarece evită repetarea inutilă a probelor deja administrate.
În cazul admiterii cererii de strămutare, în hotărâre se va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează a fi păstrate.
Aceasta înseamnă că admiterea cererii de strămutare a procesului civil nu atrage după sine în mod necondiţionat anularea actelor îndeplinite de instanţă anterior soluţionării cererii.
Instanţa care a admis cererea de strămutare are dreptul de a dispune în ce măsură actele de procedură urmează a fi păstrate sau dimpotrivă să fie refăcute.

Art. 32 alin. 3 Codul de procedură civilă arată că încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează a fi păstrate.
Astfel, judecătorul are dreptul să aprecieze în ce măsură actele de procedură au fost viciate în condiţiile în care au fost îndeplinite în faţa unui judecător ce s-a aflat în unul din cazurile prevăzute de art. 27 Codul de procedură civilă.
În conformitate cu modificările aduse prin Legea nr. 219/2005 constituie excepţie de la principiul nemijlocirii dispoziţiile art. 241¹-241²², cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi.
Normele cuprinse în această secţiune sunt norme speciale, care se aplică numai în situaţiile strict prevăzute de lege.