Raportul juridic civil este acea relaţie socială patrimonială sau nepatrimonială stabilită între persoane fizice sau/şi persoane juridice aflate pe poziţie de egalitate juridică, reglementată de o normă de drept civil (ex.: vânzarea-cumpărarea, schimbul de bunuri, prestarea de servicii, executarea de lucrări).
Sunt raporturi civile patrimoniale, raporturile legate de dreptul de proprietate, cele care izvorăsc din contractele civile, din succesiuni, etc. Fac parte din sfera raporturilor civile nepatrimoniale raporturile referitoare la dreptul la nume, la domiciliu, la stare civilă, la drepturile privind creaţia intelectuală, etc.

Caracterele juridice ale raportului juridic civil

1.


caracterul social, în sensul că raportul juridic civil este o relaţie care se stabileşte între oameni, priviţi în mod individual (persoane fizice), sau ca o colectivitate de indivizi (persoane juridice), în cadrul societăţii.

 

2. caracterul voliţional, pentru că, de cele mai multe ori, ia naştere prin manifestarea de voinţă a subiectelor participante la relaţia socială şi exprimă voinţa legiuitorului de a edicta anumite norme de drept pentru reglementarea relaţiilor sociale care aparţin sferei dreptului civil.
Raportul juridic civil are un dublu caracter voliţional, deoarece, pe de o parte, se manifestă voinţa legiuitorului exprimată prin normele juridice civile, iar pe de altă parte, se manifestă voinţa părţilor participante la raporturile juridice civile.
Ceea ce particularizează raportul juridic civil, în comparaţie cu raporturile aparţinând altor ramuri de drept, constă în aceea că părţile îşi pot manifesta voinţa din momentul naşterii raportului juridic, pe tot parcursul desfăşurării acestuia, inclusiv în ceea ce priveşte stingerea lui.

 

3. poziţia de egalitate juridică a părţilor, adică nesubordonarea acestora una faţă de cealaltă, spre deosebire de raporturile juridice de drept public (din sfera dreptului constituţional, administrativ, financiar, etc.), în cadrul cărora părţile se află într-o poziţie de subordonare. Astfel, în cadrul raporturilor juridice civile, părţile sunt egale în ceea ce priveşte decizia lor de a intra sau nu într-un raport juridic civil, de a-i modifica conţinutul sau de a-l stinge.
A nu se confunda acest caracter cu principiul fundamental al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de art.16 alin. 1 din Constituţie, din care derivă şi principiul egalităţii în faţa legii civile.
De asemenea, prin acest caracter nu trebuie înţeles faptul că părţile ar avea patrimonii egale sau drepturi şi obligaţii egale în cadrul raporturilor juridice civile.
Caracterul de egalitate juridică a părţilor se aplică şi raporturilor juridice civile stabilite între persoane juridice. Deşi aceste subiecte de drept au o capacitate juridică inegală, aplicându-se principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, ele se află pe poziţii egale, de nesubordonare, în cadrul raporturilor dintre ele.

Premisele raportului juridic civil

Pentru existenţa unui raport juridic civil sunt necesare două premise:

 

1. Existenţa unei norme de drept civil care să reglementeze conduita de urmat în cadrul anumitor raporturi sociale.

 

2. Existenţa unei anumite împrejurări, prevăzută în norma juridică, care are drept efect naşterea unui raport juridic civil.