Raportul juridic civil este acea relaÅ£ie socială patrimonială sau nepatrimonială stabilită între persoane fizice sau/ÅŸi persoane juridice aflate pe poziÅ£ie de egalitate juridică, reglementată de o normă de drept civil (ex.: vânzarea-cumpărarea, schimbul de bunuri, prestarea de servicii, executarea de lucrări).
Sunt raporturi civile patrimoniale, raporturile legate de dreptul de proprietate, cele care izvorăsc din contractele civile, din succesiuni, etc. Fac parte din sfera raporturilor civile nepatrimoniale raporturile referitoare la dreptul la nume, la domiciliu, la stare civilă, la drepturile privind creaţia intelectuală, etc.

Caracterele juridice ale raportului juridic civil

1.


caracterul social, în sensul că raportul juridic civil este o relaÅ£ie care se stabileÅŸte între oameni, priviÅ£i în mod individual (persoane fizice), sau ca o colectivitate de indivizi (persoane juridice), în cadrul societăţii.

 

2. caracterul voliţional, pentru că, de cele mai multe ori, ia naştere prin manifestarea de voinţă a subiectelor participante la relaţia socială şi exprimă voinţa legiuitorului de a edicta anumite norme de drept pentru reglementarea relaţiilor sociale care aparţin sferei dreptului civil.
Raportul juridic civil are un dublu caracter voliţional, deoarece, pe de o parte, se manifestă voinţa legiuitorului exprimată prin normele juridice civile, iar pe de altă parte, se manifestă voinţa părţilor participante la raporturile juridice civile.
Ceea ce particularizează raportul juridic civil, în comparaÅ£ie cu raporturile aparÅ£inând altor ramuri de drept, constă în aceea că părÅ£ile îÅŸi pot manifesta voinÅ£a din momentul naÅŸterii raportului juridic, pe tot parcursul desfăşurării acestuia, inclusiv în ceea ce priveÅŸte stingerea lui.

 

3. poziÅ£ia de egalitate juridică a părÅ£ilor, adică nesubordonarea acestora una faţă de cealaltă, spre deosebire de raporturile juridice de drept public (din sfera dreptului constituÅ£ional, administrativ, financiar, etc.), în cadrul cărora părÅ£ile se află într-o poziÅ£ie de subordonare. Astfel, în cadrul raporturilor juridice civile, părÅ£ile sunt egale în ceea ce priveÅŸte decizia lor de a intra sau nu într-un raport juridic civil, de a-i modifica conÅ£inutul sau de a-l stinge.
A nu se confunda acest caracter cu principiul fundamental al egalităţii cetăţenilor în faÅ£a legii, consacrat de art.16 alin. 1 din ConstituÅ£ie, din care derivă ÅŸi principiul egalităţii în faÅ£a legii civile.
De asemenea, prin acest caracter nu trebuie înÅ£eles faptul că părÅ£ile ar avea patrimonii egale sau drepturi ÅŸi obligaÅ£ii egale în cadrul raporturilor juridice civile.
Caracterul de egalitate juridică a părÅ£ilor se aplică ÅŸi raporturilor juridice civile stabilite între persoane juridice. DeÅŸi aceste subiecte de drept au o capacitate juridică inegală, aplicându-se principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, ele se află pe poziÅ£ii egale, de nesubordonare, în cadrul raporturilor dintre ele.

Premisele raportului juridic civil

Pentru existenţa unui raport juridic civil sunt necesare două premise:

 

1. ExistenÅ£a unei norme de drept civil care să reglementeze conduita de urmat în cadrul anumitor raporturi sociale.

 

2. ExistenÅ£a unei anumite împrejurări, prevăzută în norma juridică, care are drept efect naÅŸterea unui raport juridic civil.