Instanta

InstanÅ£a de judecată este organul de stat împuternicit de lege să soluÅ£ioneze litigiul cu care a fost investită.
Potrivit art. 2 alin 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, instanÅ£ele judecătoreÅŸti sunt: Înalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, CurÅ£i de Apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii. În limitele stabilite prin lege vor funcÅ£iona ÅŸi instanÅ£e militare. CompetenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti se stabileÅŸte prin lege.
InstanÅ£a de judecată este obligată să soluÅ£ioneze conflictul cu care a fost investită prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, în caz contrar judecătorul poate fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de dreptate.
DispoziÅ£iile art. 3 din Codul civil prevăd că judecătorul care va refuza să judece sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de dreptate.

Activitatea instanţei de judecată cuprinde două funcţii procesuale: cercetarea cauzei şi soluţionarea ei.

Cercetarea cauzei de către instanÅ£a de judecată constă în stabilirea situaÅ£iei de fapt ca urmare a administrării probelor solicitate de părÅ£i sau ordonate din oficiu.

SoluÅ£ionarea cauzei de către instanÅ£a de judecată constă în pronunÅ£area hotărârii judecătoreÅŸti prin aplicarea textului de lege în funcÅ£ie de situaÅ£ia de fapt stabilită.

În activitatea judiciară, judecătorii sunt independenÅ£i ÅŸi se supun numai legii (art. 124 alin. 3 din ConstituÅ£ie), însă ei trebuie să respecte ÅŸi celelalte principii fundamentale care guvernează procesul civil.

Compunerea şi constituirea instanţei

a) Compunerea instanţei

Prin compunerea instanÅ£ei se înÅ£elege alcătuirea instanÅ£ei de judecată cu numărul de judecători prevăzut de lege.

Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea privind organizarea judiciară, republicată, cauzele date, potrivit legii, în competenÅ£a de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului ÅŸi curÅ£ii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător.

De la regula prevăzută de dispoziÅ£iile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, se prevede o excepÅ£ie, respectiv cauzele privind conflictele de muncă ÅŸi asigurări sociale, care se judecă în prima instanţă de complete formate din doi judecători ÅŸi doi asistenÅ£i judiciari. În art. 55 alin 2 din aceeaÅŸi lege se prevede că asistenÅ£ii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ ÅŸi semnează hotărârile pronunÅ£ate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre iar opinia separată se motivează.

În concordanţă cu sistemul colegialităţii, apelurile ÅŸi recursurile se judecă în complet format din doi judecători respectiv trei judecători.

Astfel, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 republicată, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepÅ£ia cazurilor în care legea prevede altfel.

Completul de judecată este prezidat prin rotaÅ£ie de unul dintre membrii acestuia, iar compunerea completelor de judecată este stabilită de colegiile de conducere la începutul anului, urmărindu-se asigurarea continuităţii completului (art. 52 din Legea nr. 304/2004 republicată).

La Înalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie completele de judecată se compun din 3 judecători din aceeaÅŸi secÅ£ie. Dacă numărul de judecători necesar formării completului de judecată nu se poate asigura, acesta se constituie cu judecătorii de la celelalte secÅ£ii desemnaÅ£i de către preÅŸedintele sau vicepreÅŸedintele Înaltei CurÅ£ii de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie (art. 31 din Legea nr. 304/2004).

PreÅŸedintele Înaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie prezidează SecÅ£iile Unite, completul de 9 judecători iar în cadrul secÅ£iilor orice complet când participă la judecată. În lipsa preÅŸedintelui Înaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, ÅŸedinÅ£ele la care acesta trebuie să ia parte vor fi prezidate de vicepreÅŸedinte sau de un preÅŸedinte de secÅ£ie (art. 33 din Legea nr. 304/2004).

Greşita compunere a completului de judecată poate fi invocată pe cale de excepţie.

Excepţia greşitei compuneri a completului de judecată este o excepţie de procedură şi poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţa din oficiu.

Asupra excepÅ£iei instanÅ£a se pronunţă printr-o încheiere interlocutorie care poate fi atacată odată cu fondul.

În cazul în care excepÅ£ia greÅŸitei compuneri a completului de judecată a fost admisă, transferul dosarului de la un complet de judecată la altul din cadrul aceleiaÅŸi instanÅ£e se va face pe cale administrativă de către preÅŸedintele instanÅ£ei.

Dacă a fost pronunÅ£ată o hotărâre de primă instanţă, încălcarea normelor care reglementează compunerea instanÅ£ei poate fi invocată prin intermediul apelului sau recursului.

b) Constituirea instanţei

Prin constituirea instanÅ£ei se înÅ£elege alcătuirea ei cu toate persoanele ÅŸi organele prevăzute de lege.

Astfel, alături de judecători participă grefierul, magistratul asistent la Înalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, asistenÅ£ii judiciari în conflictele de muncă ÅŸi procurorul.

DeÅŸi nu există o dispoziÅ£ie legală expresă care să prevadă instituÅ£ia „constituirea instanÅ£ei” totuÅŸi din textele legale rezultă implicit necesitatea ei: semnarea de către grefier a încheierii de ÅŸedinţă (art. 147), a procesului-verbal privind starea materială a înscrisului defăimat (art. 181), a interogatorului (art. 221), a hotărârii judecătoreÅŸti (art. 261) ÅŸi investirii acesteia cu formulă executorie (art. 269).

Rolul grefierului la Înalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie este îndeplinit de către magistratul asistent.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, în cadrul Înaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie funcÅ£ionează magistraÅ£ii asistenÅ£i, stabiliÅ£i prin statutul de funcÅ£ii.

Potrivit Codului de procedură civilă procurorul poate solicita strămutarea pentru siguranÅ£a publică (art. 38); poate porni acÅ£iunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor ÅŸi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicÅ£ie ÅŸi ale dispăruÅ£ilor precum ÅŸi în alte cazuri expres prevăzute de lege, poate pune concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor ÅŸi libertăţilor cetăţenilor, poate în condiÅ£iile legii să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri iar în anumite cazuri să ceară punerea în executare a hotărârilor (art. 45); participă la cercetarea locală când prezenÅ£a sa este cerută de lege (art. 217); poate pune întrebări celui chemat la interogatoriu (art. 219).

Trebuie menÅ£ionat că procurorul participă alături de completul de judecată atunci când legea prevede în mod expres obligativitatea concluziilor sale în anumite materii.