Prin cererea de chemare în judecată şi întâmpinare, părţile îşi aduc la cunoştinţă reciproc pretenţiile şi apărările lor, precum şi dovezile pe care înţeleg să le folosească (art.


112 şi 115 C. pr. civ.).

La primirea cererii de chemare în judecată (art. 114 alin. 1 coroborat cu art. 114 indice 1 alin. 1 şi 2 C. pr. civ.)preşedintele fixează termenul de judecată şi va dispune citarea părţilor.

Înainte de a trece la examinarea pricinii instanţa este obligată se verifice, atunci când o parte lipseşte, dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită. În condiţiile în care partea care lipseşte nu a fost legal citată, conform dispoziţiilor art. 85 Codul de procedură civilă, judecata se amână (art. 107 Codul de procedură civilă) dispunându-se refacerea procedurii
de citare.

Principiul contradictorialităţii asigură atât dreptul părţilor de a prezenta şi discuta întregul material probator, cât şi dreptul părţilor de a-şi expune părerea şi argumentarea ei în fapt şi drept, cu privire la toate problemele ce trebuie soluţionate.

Încuviinţarea probelor se face în şedinţă, după ce părţile se pronunţă asupra admisibilităţii lor, iar dacă la fixarea termenului preşedintele a luat anumite măsuri cu privire la admisibilitatea lor, va trebui dezbătută la termenul de înfăţişare; nici o probă nu poate fi opusă celeilalte părţi dacă nu i s-a dat posibilitatea de a o discuta, astfel încât nici o hotărâre nu se poate întemeia pe un act depus după închiderea dezbaterilor fără a fi pus în discuţie.

Când consideră că este necesar pentru lămurirea chestiunilor de fapt sau de drept, preşedintele poate da cuvântul în replică păstrând aceeaşi ordine a dezbaterilor, respectiv va acorda cuvântul mai întâi reclamantului şi pe urmă pârâtului (art. 128 alin. 2 din Codul de procedură civilă), dar, dacă pârâtul formulează o cerere sau invocă o excepţie, ordinea se inversează.

De asemenea, terţii participanţi la proces vor lua cuvântul potrivit poziţiei lor procesuale, astfel: intervenientul principal după reclamant, intervenientul accesoriu după partea pe care o sprijină în proces, chematul în garanţie după pârât, terţul introdus în proces în condiţiile art. 57 Codul de procedură civilă după reclamant.

Caracterul contradictoriu subzistă şi în comunicarea hotărârilor judecătoreşti în cazul când acesta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului (art. 266 alin. 3 Codul de procedură civilă).
Principiul contradictorialităţii domină întreaga activitate de soluţionare a cauzei, ceea ce înseamnă că se aplică în condiţii similare şi la judecata căilor de atac.

Caracterul contradictoriu al judecăţii este asigurat şi în cazul în care la judecată se prezintă numai o parte sau chiar ambele părţi lipsesc, în acest caz trebuie ca cel puţin una din ele să fi solicitat judecata în lipsă, deoarece instanţa este obligată să cerceteze cauza în întregul ei în funcţie de dovezile existente.

In etapa deliberării şi pronunţării hotărârii, contradictorialitatea este înlăturată.

Legea prevede că judecata unor cererii cu caracter de urgenţă,(ordonanţa preşedinţială, asigurarea dovezilor, sechestrul asigurător, poprire asigurătore, îndreptarea erorilor materiale) se poate face fără citarea părţilor, însă contradictorialitatea este restabilită deoarece judecata căilor de atac se face întotdeauna cu citarea părţilor.

Contradictorialitatea îşi găseşte aplicarea şi în faza executării silite, debitorul fiind încunoştinţat prin somaţie despre pornirea executării.
Somaţia fiind un act de procedură, se face în forma scrisă şi se comunică potrivit dispoziţiilor privitoare la comunicarea citaţiilor şi actelor de procedură prevăzute 18 de art. 90-92 Codul de procedură civilă, iar dispoziţiile legale privitoare la comunicarea ei trebuie respectate sub sancţiunea anulării executării silite.