Atât nulitatea absolută, cât şi cea relativă produc, în principiu, la fel ca în dreptul comun, efecte retroactive:

b) Ocrotirea părintească este redobândită de părinţi fireşti, care vor exercita drepturile şi îndatoririle părinteşti referitoare la persoana şi bunurile copilului, pier¬dute de adoptator.


Concluzia se impune datorită caracterului retroactiv al nulităţii, adopţia considerându se că nu a existat niciodată.
    Instanţa poate decide, dacă este cazul, instituirea tutelei sau a altor măsuri de protecţie specială a copilului, în condiţiile legii .
    Actele juridice cu caracter patrimonial încheiate de fostul adoptator cu terţe persoane în numele adoptatului sau încheiate de adoptat cu încuviinţarea prealabilă a adoptatorului rămân neafectate de desfiinţarea adopţiei.

c) Numele fostului adoptat
    Prin desfiinţarea adopţiei, fostul adoptat va redobândi vechiul său nume de familie [art. 59 alin. (1)]. Acest efect se produce doar pentru viitor.
    În literatura juridică  şi în practica instanţelor , s a apreciat că, atâta vreme cât nu există o prevedere expresă, instanţa de judecată nu va putea încuviinţa ca fostul adop¬tat să poarte şi pentru viitor numele fostului adoptator. Aceeaşi soluţie se aplică şi pentru soţul sau copii adoptatului, dacă aveau nume comun.
    De lege ferenda, credem însă că această posibilitate ar trebui recunoscută, fostul adoptat putând avea motive temeinice să pledeze pentru păstrarea numelui purtat în perioada adopţiei desfiinţate.   

d) Domiciliul şi locuinţa adoptatului nu vor mai fi la adoptator după declararea nulităţii adopţiei.

e) Obligaţia de întreţinere între adoptat şi adoptator încetează însă numai pentru viitor, fără să se pună problema restituirii a ceea ce, în trecut, s a prestat, dat fiind caracterul întreţinerii şi a modului ei de prestare succesivă.

f) Suprimarea impedimentelor la căsătorie. Impedimentele la căsătorie izvorâte din adopţie, reglementate de art. 7 C.fam., dispar odată cu desfiinţarea adopţiei.

g) Cetăţenia adoptatului. În cazul desfiinţării adopţiei, copilul, cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, dacă nu a împlinit vârsta de 18 ani, este considerat că nu a pierdut niciodată cetăţenia română [art. 28 alin. (3) din Legea nr. 21/1991].
    Copilul, cetăţean străin, adoptat de un cetăţean român, dacă nu a împlinit 18 ani până la desfiinţarea adopţiei şi dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate, este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 21/1991]. Per a contrario, dacă adoptatul a împlinit 18 ani sau dacă domiciliază în ţară, chiar şi în cazul în care nu a împlinit această vârstă, el va păstra cetăţenia română.