Conform prevederilor art.


55 ÅŸi 56 din Legea nr. 168/1999, conducerile unităţilor se pot adresa CurÅ£ii de Apel, solicitând suspendarea grevei pe un termen de cel mult 30 de zile de la data începerii sau continuării grevei, dacă, prin aceasta, s-ar pune în pericol viaÅ£a sau sănătatea oamenilor.
Cererea de suspendare se adresează CurÅ£ii de Apel în a cărei circumscripÅ£ie îÅŸi are sediul unitatea ÅŸi se soluÅ£ionează în termen de 7 zile de la înregistrare, hotărârea instanÅ£ei fiind irevocabilă.

 

Încetarea grevei are loc prin:
– renunÅ£are (atunci când jumătate din numărul membrilor sindicatelor reprezentative sau, după caz, al salariaÅ£ilor care au hotărât declararea grevei renunţă la grevă);
– acordul părÅ£ilor, atunci când în urma negocierilor continuate pe timpul grevei, părÅ£ile în conflict ajung la un acord privind stingerea conflictului de interese;
– prin hotărâre judecătorească, atunci când unitatea s-a adresat cu o cerere instanÅ£ei privind încetarea grevei ca ilegală ÅŸi tribunalul în a cărui circumscripÅ£ie îÅŸi are sediul unitatea, prin hotărâre definitivă, dispune încetarea grevei. Împotriva unei astfel de hotărâri se poate face recurs, care se judecă de către Curtea de Apel;
– prin hotărârea comisiei de arbitraj, care intervine (potrivit prevederilor art. 62 din lege) atunci când unitatea s-a adresat unei comisii de arbitraj, deoarece greva a durat legal 20 de zile ÅŸi continuarea ei ar fi de natură să afecteze interese de ordin umanitar.

 

Răspunderea juridică
În conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 168/1999, sunt considerate infracÅ£iuni (deci angajează răspunderea penală):
– constrângerea unui salariat de a participa la grevă sau să refuze să participe la grevă [art. 50 alin.(1)];
– încălcarea interdicÅ£iei ÅŸi a restricÅ£iilor prevăzute de lege (art. 63 – 66) privind declararea grevei.
În ambele situaÅ£ii, pedeapsa este cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă, dacă fapta nu întruneÅŸte elementele unei infracÅ£iuni pentru care legea penală prevede o pedeapsă mai gravă.
Conform prevederilor art. 88 alin. (1) din Legea nr. 168/1999, dacă o persoană, prin ameninţări ori violenÅ£e, împiedică sau obligă un salariat sau un grup de salariaÅ£i să participe la grevă sau să muncească în timpul grevei, se face vinovată de comiterea unei contravenÅ£ii, sancÅ£ionată cu amendă, dacă nu a fost săvârÅŸită în condiÅ£ii în care, potrivit legii penale, să fie
considerată infracţiune.

 

Răspunderea contravenÅ£ională este angajată  ÅŸi dacă organizatorii grevei împreună cu conducerea unităţii nu au luat măsurile necesare protejării bunurilor unităţii ÅŸi funcÅ£ionării continue a utilajelor ÅŸi instalaÅ£iilor a căror oprire ar reprezenta un pericol pentru viaÅ£a ÅŸi sănătatea oamenilor.
Răspunderea civilă (patrimonială) poate fi angajată în condiÅ£iile art. 61 alin. (2) din lege, în cazul în care instanÅ£a dispune încetarea grevei ca ilegală ÅŸi decide, la cererea celor interesaÅ£i, obligarea persoanelor vinovate de declanÅŸarea grevei (în speţă, organizatorii grevei) la plata despăgubirilor cerute de unitate, pentru pagubele ce i-au fost pricinuite.

Răspunderea civilă contractuală poate fi angajată în cazul grevelor spontane, situaÅ£ie în care practic nu există organizatori ai grevei ilegale. În aceeaÅŸi situaÅ£ie, nimic nu împiedică pe angajator să antreneze ÅŸi răspunderea disciplinară pentru salariaÅ£ii care ÅŸi-au încălcat obligaÅ£iile de serviciu.

 

Conflictele de drepturi
Conflictele de drepturi vizează exercitarea drepturilor ÅŸi îndeplinirea obligaÅ£iilor care decurg dintr-un act normativ sau dintrun
contract individual ori colectiv de muncă.
Conform prevederilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 168/1999 sunt conflicte de drepturi următoarele:

 

a) conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea ÅŸi încetarea contractelor individuale de muncă. Spre exemplu: măsuri unilaterale luate de angajator, sau salariat, privind modificarea sau suspendarea contractului individual de muncă, aplicarea unor sancÅ£iuni disciplinare, concedierea salariaÅ£ilor, neeliberarea unor documente solicitate de salariaÅ£i, neacordarea unor drepturi salariaÅ£ilor (ex. drepturile băneÅŸti, concedii etc), plata unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de părÅ£i, etc;

 

b) conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă;

 

c) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale sau colective de muncă ori a unor clauze ale acestora;

 

d) conflictele în legătură cu constatarea încetării aplicării contractelor colective de muncă.

 

Potrivit prevederilor art. 69 din Legea nr. 168/1999, nu sunt considerate conflicte de drepturi, litigiile dintre unităţi ÅŸi persoanele care prestează diferite activităţi în folosul acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă.
Conflictele de drepturi se soluÅ£ionează de către instanÅ£ele judecătoreÅŸti, competenÅ£a materială, în primă instanţă fiind de regulă a tribunalelor.