Transport

1. Obligaţiile cărăuşului
La destinaţie cărăuşul are următoarele îndatoriri:
a) identificarea şi avizarea destinatarului despre sosirea mărfii;
b) eliberarea încărcăturii la locul şi la data convenite;
c) descărcarea lucrurilor din mijlocul de transport.
Dacă transportul s-a efectuat în temeiul unui titlu de transport, precum scrisoarea de trăsură ori contractul de navlosire, persoana destinatarului este indicată nominal. În această situaţie, legitimarea destinatarului este o obligaţie elementară a cărăuşului.
În documentul de transport la ordin (precum conosamentul pentru mărfuri îmbarcate) impune verificarea de către cărăuş a succesiunii girurilor translative care figurează în înscris.

În lipsa girului, îndreptăţit să obţină încărcătura este destinatarul iniţial.

Destinatarul, pentru recepţionarea mărfii, poate acţiona prin intermediar, care este obligat să prezinte cărăuşului, pe lângă documentul de transport, actul de împuternicire, procură sau contract de comision sau de agenţie.

În situaţia în care cărăuşul nu identifică destinatarul, trebuie să aducă la cunoştinţa expeditorului dificultatea întâmpinată.

Dacă expeditorul nu răspunde sau răspunde cu întârziere, cărăuşul poate cere instanţei depozitarea, pe cheltuiala destinatarului, a mărfurilor în docuri, magazii, antrepozite sau chiar vânzarea unor mărfuri alterabile sau perisabile.

Obligaţia descărcării mărfii la destinaţie revine destinatarului, dar poate fi efectuată şi de cărăuş, la cererea şi pe cheltuiala expeditorului.

Cărăuşul poate refuza eliberarea mărfii la destinaţie pentru neplata taxelor de transport, când destinatarul este declarat în stare de faliment şi nu a plătit marfa expeditorului, în situaţie de carantină pentru mărfurile din import sau când există sechestru asigurător dispus de instanţa competentă.

2. Obligaţiile destinatarului

Primind documentul de transport sau al recepţiei încărcăturii, destinatarul are următoarele obligaţii:

– să ia în primire marfa ajunsă la punctul de sosire;

– să elibereze mijlocul de transport;

– să plătească sumele restante datorate cărăuşului;

– să conserve acţiunile judiciare sau arbitrale împotriva cărăuşului pentru repararea eventualelor pagube produse pe timpul transportului.

Luarea în primire a mărfii transportate impune destinatarului verificarea documentelor de transport, starea în care se află lucrurile transportate, verificarea sigiliilor şi marcajelor, verificarea cantitativă şi calitativă a mărfii.

Eliberarea mijlocului de transport trebuie realizată în timp util, timp stabilit prin contract.

Depăşirea timpului util atrage plata unor penalităţi în sarcina destinatarului.

Primirea mărfii de către destinatar duce la încetarea posesiei exercitate de cărăuş.

Preluarea încărcăturii la punctul terminus al deplasării, cu verificările preliminare de rigoare, încheie executarea contractului de transport de către cărăuş. În completare, destinatarul trebuie să procedeze la încă un control după aducerea mărfurilor în depozitul propriu.

Art.434 alin.2 Cod comercial arată că destinatarul care primeşte lucrurile e obligat să plătească tot ceea ce se datorează pentru transport, precum şi toate celelalte cheltuieli.

Obiectul plăţii îl poate forma taxa de transport restantă sau anumite cheltuieli legate de operaţiunile conexe transportului cum ar fi cheltuielile de descărcare a mărfii din vehicul sau de transbordare pe parcurs.

Neplata integrală sau parţială a sumelor datorate justifică sechestrarea mărfii la cererea cărăuşului, prin hotărârea instanţei competente.

În transporturile deficitare, destinatarul poate avea pretenţii de despăgubiri asupra cărăuşului pentru pierderea sau avarierea mărfii ori pentru deficit cantitativ.

În lipsa unei soluţii amiabile, diferendul este rezolvat de instanţa judecătorească.