Poate fi o acţiune sau inacţiune ce provoacă daune cocontractantului.

De regulă, răspunderea cărăuşului ia naştere din fapte comisive.

Fapta cărăuşului trebuie să aibă natură ilicită.

b) Vinovăţia cărăuşului

Răspunderea contractuală a cărăuÅŸului poate fi angajată dacă în săvârÅŸirea unei fapte păgubitoare ilicite a acÅ£ionat cu vinovăţie.

În cadrul contractului de transport vinovăţia cărăuÅŸului prezintă forma culpei, constând într-o imprudenţă sau o neglijenţă a acestuia.

c) Existenţa prejudiciului

Denumit, de asemenea, pagubă sau daună, este rezultatul faptei ilicite a cărăuşului şi poate fi material sau moral.

Paguba materială constă în lezarea unui drept sau unui interes material al expeditorului sau destinatarului ÅŸi include paguba efectivă, cât ÅŸi câÅŸtigul nerealizat.

Prejudiciul moral constă în vătămarea unui interes personal nepatrimonial, fiind susceptibil de preÅ£uire bănească.

Expeditorul sau destinatarul pot cere repararea unui prejudiciu care îndeplineÅŸte următoarele condiÅ£ii:

– este cert;

– este personal;

– suferit direct;

– previzibil în momentul perfectării acordului de voinţă al părÅ£ilor.

d) Există o legătură cauzală între fapta păgubitoare ÅŸi daună.

Cărăuşul este obligat să repare paguba numai dacă este provocată efectiv de fapta sa ilicită. Cerinţa menţionată este expres enunţată de art.998 şi 999 Cod civil.

CărăuÅŸul poate fi chemat să răspundă ÅŸi pentru fapta altuia în temeiul art.1102, 1473, 1624 Cod civil ÅŸi 423 Cod comercial.

Răspunderea cărăuÅŸului pentru alte persoane în raporturile sale cu expeditorul sau destinatarul prezintă o natură contractuală ÅŸi nu delictuală.

2. Exonerarea de răspundere a cărăuşului

Spre a se degreva de răspundere cărăuÅŸul poate contesta fapta care i se impută, infirmând probele administrate împotriva sa sau invocând circumstanÅ£e de natură să-l elibereze de sancÅ£iunile contractuale instituite pentru neexecutarea obligaÅ£iei convenite ori pentru îndeplinirea ei cu întârziere.

Regimul juridic al acestor mijloace de apărare, statornicit în dreptul comun al răspunderii civile, înglobează, în principiu, ÅŸi domeniul transporturilor.

Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei păgubitoare sunt:

– legitima apărare;

– starea de necesitate;

– îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau desfăşurate în virtutea ordinului superiorului;

– exercitarea unui drept subiectiv;

– consimţământul creditorului.

Starea de necesitate absolvă pe cărăuÅŸ de consecinÅ£ele caracterului ilicit al faptei păgubitoare, dacă aceasta a fost săvârÅŸită în scopul de a salva de la un pericol iminent ÅŸi de neînlăturat vieÅ£i omeneÅŸti sau bunuri importante.

Ordinul legii poate să ocazioneze întreruperea unui transport aflat în curs de desfăşurare pentru motive impuse de dispoziÅ£ia în temeiul căreia este luată măsura restrictivă. Asemenea situaÅ£ii se ivesc în traficul fluvial din România, dacă autorităţile dispun iernatul forÅ£at pe Dunăre din cauza îngheţării apelor, sau drept consecinÅ£a rechiziÅ£ionării unor mijloace de transport, în situaÅ£ii de embargo instituit de NaÅ£iunile Unite.

Consimţământul creditorului se materializează, de regulă, printr-o declaraÅ£ie anterioară producerii daunei, care constituie o clauză de nerăspundere sau de restrângere a răspunderii cărăuÅŸului în situaÅ£ia producerii unui prejudiciu.

Cauzele care înlătură vinovăţia cărăuÅŸului sunt:

– fapta victimei;

– fapta unui terÅ£ pentru care autorul prejudiciului nu este Å£inut să răspundă;

– cazul fortuit;

– forÅ£a majoră.

Fapta terţului poate constitui cauză exoneratorie de răspundere pentru cărăuş, dacă prezintă caracterul excepţional, imprevizibil şi inevitabil al forţei majore.

3. Probele în materia răspunderii cărăuÅŸului

Se cer solicitantului despăgubiri care trebuie să stabilească:

– existenÅ£a contractului de transport;

– faptul prejudiciabil pe care l-a suferit.

În cadrul răspunderii contractuale în transporturi, vinovăţia cărăuÅŸului este prezumată, reclamantul nefiind obligat să administreze dovezi în această privinţă.

CărăuÅŸul, în apărarea sa, poate folosi orice mijloace de probă pentru a înlătura susÅ£inerile reclamantului, inclusiv cauzele exoneratorii de răspundere.

Evaluarea prejudiciului poate fi:

a) judiciară;

b) legală;

c) convenţională.

a) Evaluarea judiciară revine instanţei judecătoreşti sau arbitrajului comercial şi este o trăsătură comună răspunderii contractuale şi delictuale.

b) Evaluarea legală este cea care se face prin lege ÅŸi interesează răspunderea civilă, care decurge din neplata la scadenţă a unei sume în numerar datorate creditorului. Sub aspect material este reglementată în prezent prin Decretul 311/1954 pentru stabilirea dobânzii legale.

           c) Evaluarea convenÅ£ională are la bază convenÅ£ia prealabilă a părÅ£ilor contractului de transport, prin care determină întinderea prejudiciului care urmează să fie reparat de către debitor. Acordul realizat în acest sens se numeÅŸte clauză penală ÅŸi este guvernat în principiu de regulile dreptului comun. Contravaloarea convenită pentru a repara prejudiciul creditorului constă în mod normal într-o sumă de bani.