Condiţiile care favorizează putrefacţia sunt:
− temperatura = între 20 ÅŸi 35 grade C; sub 20 grade C putrefacÅ£ia încetineÅŸte, iar la 0 grade C este oprită; temperaturile ridicate, prin distrugerea bacteriilor de putrefacÅ£ie inhibă procesul putrefacÅ£iei ÅŸi favorizează apariÅ£ia mumificării;
− ventilaÅ£ia bună (abundenÅ£a de O2);
− umiditatea.



Reguli de apreciere cronologică a putrefacţiei:
− cifra care indică zilele iarna, indică orele vara (regula Devergie);
− putrefacÅ£ia începe în a 2-a zi de vară ÅŸi în a 8-a zi de iarnă; putrefacÅ£ia este întârziată cu 1 lună faţă de vară (regula Laccasagne);
− 1 săptămână de putrefacÅ£ie în aer = 2 săptămâni de putrefacÅ£ie în apă = 8 săptămâni de putrefacÅ£ie în sol (regula lui Caspers).

2. Distrugerea cadavrului de către:
− vieÅ£uitoare (animale, insecte etc.); spre exemplu, în lunile calde (aprilie-octombrie), la câteva ore de la deces, pe cadavrele
descoperite se pot observa ouă de muÅŸte: musca albastră, apoi musca verde (musca de cameră nu depune ouă pe cadavru) sub forma unor grămezi gălbui-albicioase, („scrumul de Å£igară”); după 8-25 ore din ouă ies larvele care sapă în profunzime conferind pielii un aspect ciuruit.
Deoarece muÅŸtele îÅŸi depun ouăle în cursul după-amiezii prezenÅ£a ouălelor pe cadavru orientează asupra faptului că „peste cadavru a trecut o noapte.”
− om, în mod intenÅ£ionat sau accidental, prin metode fizice (incinerarea), chimice (substanÅ£e caustice) sau mecanice prin depesaj.

B. Modificări semiconservatoare; cadavrul mai poate fi identificat ÅŸi eventualele leziuni traumatice (externe) mai pot fi recunoscute, dar cu oarecare dificultate. În rândul manifestărilor semiconservatoare se descrie adipoceara (saponificarea sau săpunul de cadavru). Acest fenomen cadaveric tardiv apare, după putrefacÅ£ie, care macerează pielea ÅŸi permite contactul apei cu Å£esutul adipos (gras); formarea săpunului de cadavru inhibă putrefacÅ£ia.
Condiţiile de mediu prielnice saponificării:
– mediu umed (bălÅ£i, lacuri, latrine etc.);
– oxigen în cantitate redusă (absent);
– temperatură ridicată.
Saponificarea care începe după 3-4 săptămâni, la copii ÅŸi după aproximativ 4 săptămâni la adult (la suprafaţă) ÅŸi se termină, la copil în 3-4 luni iar la adult după 8-10 sau chiar 12 luni modifică aspectul cadavrului care apare acoperit (în totalitate sau parÅ£ial) de o substanţă alb-cenuÅŸie sau alb-gălbuie, de consistenţă scăzută, unsuroasă, gelatinoasă, cu miros de brânză râncedă; în contact cu aerul adipoceara se usucă, devine sfărâmicioasă, cu aspect grunjos, cenuÅŸiu, iar în timp capătă tentă negricioasă.

C. Modificări conservatoare:
1. Naturale

 

a) mumificarea, presupune deshidratarea generalizată a cadavrului; se produce în condiÅ£ii de mediu favorabile reprezentate prin:
– temperatură crescută;
– ventilaÅ£ie bună;
– umiditate scăzută sau absentă.
Cadavrul unui adult se mumifică în 1-3 luni ÅŸi capătă un aspect uscat, de volum redus, cu pielea încreÅ£ită, de consistenţă crescută ÅŸi o coloraÅ£ie cafenie-castanie (pergamentat).

 

b) lignifierea sau tăbăcirea, este o formă particulară de mumifiere ce se produce în mediile bogate în acid tanic ÅŸi humic, cu reacÅ£ie acidă puternică (mlaÅŸtini acide, terenurile de turbă); cadavrul este de volum redus cu pielea dură, brună (= cadavrul lemnos).

 

c) pietrificarea = mineralizarea; se produce prin mineralizare postmortem (cu săruri de calciu); se întâlneÅŸte în special la feÅ£ii morÅ£i
ÅŸi retenÅ£ionaÅ£i intrauterin (litopedion = pietrificarea în întregime a fătului).

 

d) congelarea (îngheÅ£area):
– cadavrul se păstrează pe perioade indefinite;
– după dezgheÅ£are putrefacÅ£ia avansează foarte rapid;
– lividităţile cadaverice sunt roÅŸii-aprinse;
– pielea nu se mobilizează pe planurile subiacente, cu care formează un bloc rigid.

 

2. Artificiale
– menÅ£inerea în camere frigorifice;
– îmbălsămarea;
– plastifierea.