LEGE nr.8 din 14 martie 1996
privind dreptul de autor ÅŸi drepturile conexe 

TITLUL I
Dreptul de autor

PARTEA I
Dispoziţii generale

CAPITOLUL I
Dispoziţii introductive

Art. 1. - (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ÅŸtiinÅ£ifice, precum ÅŸi asupra oricăror asemenea opere de creaÅ£ie intelectuală, este recunoscut ÅŸi garantat în condiÅ£iile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului ÅŸi comportă atribute de ordin moral ÅŸi patrimonial.

(2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată.

Art. 2. - RecunoaÅŸterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază ÅŸi nu exclude protecÅ£ia acordată prin alte dispoziÅ£ii legale.

CAPITOLUL II
Subiectul dreptului de autor

Art. 3. - (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.

(2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecÅ£ia acordată autorului persoanele juridice ÅŸi persoanele fizice altele decât autorul.

(3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiÅ£iile legii.

Art. 4. - (1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoÅŸtinţă publică.

(2) Când opera a fost adusă la cunoÅŸtinţă publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de către persoana fizică sau juridică ce o face publică numai cu consimţământul autorului, atât timp cât acesta nu-ÅŸi dezvăluie identitatea.

Art. 5. - (1) Este operă comună opera creată de mai mulÅ£i coautori, în colaborare.

(2) Dreptul de autor asupra operei comune aparÅ£ine coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condiÅ£iile prezentei legi.

(3) În lipsa unei convenÅ£ii contrare, coautorii nu pot exploata opera decât de comun acord. Refuzul consimţământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat.

(4) În cazul în care contribuÅ£ia fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi exploatată separat, cu condiÅ£ia să nu se prejudicieze exploatarea operei comune sau drepturile celorlalÅ£i coautori.

(5) În cazul utilizării operei create în colaborare, remuneraÅ£ia se cuvine coautorilor în proporÅ£iile pe care aceÅŸtia le-

au convenit. În lipsa unei convenÅ£ii, remuneraÅ£ia se împarte proporÅ£ional cu părÅ£ile de contribuÅ£ie ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili.
Art. 6. - (1) Este operă colectivă opera în care contribuÅ£iile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create.

(2) În lipsa unei convenÅ£ii contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparÅ£ine persoanei fizice sau juridice din iniÅ£iativa, sub responsabilitatea ÅŸi sub numele căreia a fost creată.

CAPITOLUL III
Obiectul dreptului de autor

Art. 7. - Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaÅ£ie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ÅŸtiinÅ£ific, oricare ar fi modalitatea de creaÅ£ie, modul sau forma concretă de exprimare ÅŸi independent de valoarea ÅŸi destinaÅ£ia lor, cum sunt:

a) scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator;
b) operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;
c) compoziţiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice ÅŸi pantomimele;
e) operele cinematografice, precum ÅŸi orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum ÅŸi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei şi a metalului, precum şi operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planşele, machetele şi lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărÅ£ile ÅŸi desenele din domeniul topografiei, geografiei ÅŸi ÅŸtiinÅ£ei în general.
Art. 8. - Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, ÅŸi anume:

a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o muncă intelectuală de creaţie;
b) culegerile de opere literare, artistice sau ştiinţifice, cum ar fi: enciclopediile şi antologiile, colecţiile sau compilaţiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creaţii intelectuale.
Art. 9. - Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:

a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ÅŸi invenÅ£iile, conÅ£inute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
d) mijloacele de plată;
e) ştirile şi informaţiile de presă;
f) simplele fapte ÅŸi date.

CAPITOLUL IV
Conţinutul dreptului de autor

Art. 10. - Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:

a) dreptul de a decide dacă, în ce mod ÅŸi când va fi adusă opera la cunoÅŸtinţă publică;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.
Art. 11. - (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

(2) După moartea autorului, exerciÅ£iul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. b) ÅŸi d) se transmite prin moÅŸtenire, potrivit legislaÅ£iei civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moÅŸtenitori, exerciÅ£iul acestor drepturi revine Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

Art. 12. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod ÅŸi când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimÅ£i la utilizarea operei de către alÅ£ii.

Art. 13. - Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza:

a) reproducerea integrală sau parţială a operei;
b) difuzarea operei;
c) importul în vederea comercializării pe teritoriul României a copiilor de pe operă, realizate cu consimţământul autorului;
d) reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuţie sau de prezentare directă a operei;
e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografice şi de arhitectură;
f) proiecţia publică a operelor cinematografice şi a altor opere audiovizuale;
g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
h) transmiterea unei opere către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu;
i) comunicarea publică prin intermediul înregistrărilor sonore ÅŸi audiovizuale;
j) retransmiterea nealterată, simultană şi integrală a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate la lit. g) şi h), de către un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate;
k) difuzarea secundară;
l) prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate sau televizate;
m) accesul public la bazele de date pe calculator, în cazul în care aceste baze de date conÅ£in sau constituie opere protejate.
Art. 14. - (1) Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înÅ£elege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum ÅŸi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.

(2) Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înÅ£elege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

(3) Nu se consideră difuzare distribuirea către public prin împrumut, cu titlu gratuit, a unei opere, în cazul în care se realizează prin intermediul bibliotecilor publice.

Art. 15. - (1) Utilizarea sau exploatarea unei opere în modurile prevăzute la art. 13 lit. d) ÅŸi e), precum ÅŸi în orice alt mod similar constituie comunicare publică.

(2) Se consideră publică orice comunicare a unei opere, făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeÅŸte cercul normal al membrilor unei familii ÅŸi al cunoÅŸtinÅ£elor acesteia, indiferent dacă membrii care compun acel public susceptibil de a recepÅ£iona astfel de comunicări pot sau nu să o facă în acelaÅŸi loc sau în locuri diferite ori în acelaÅŸi timp sau în momente diferite.

(3) Redifuzarea copiilor unei opere nu mai necesită autorizarea titularului dreptului de autor decât pentru închirierea ÅŸi importul acestora.

Art. 16. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum ÅŸi orice altă transformare a operei sale prin care se obÅ£ine o operă derivată.

Art. 17. - (1) Autorul unei opere literare sau artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza închirierea originalului ÅŸi a copiilor operelor, inclusiv a operelor audiovizuale, a operelor cuprinse într-o înregistrare sonoră, a unui program pentru calculator sau a unei opere care poate fi utilizată cu ajutorul unui calculator ori al oricărui alt dispozitiv tehnic, chiar după difuzarea acestora în conformitate cu consimţământul autorului.

(2) Dreptul de a autoriza închirierea operei reprezintă dreptul exclusiv al unui autor de a pune la dispoziÅ£ie pentru utilizare originalul sau copiile operei pentru o perioadă de timp limitată, în schimbul unui avantaj economic direct sau indirect.

Art. 18. - (1) Împrumutul public constă în punerea la dispoziÅ£ia unei persoane, cu titlu gratuit, pentru utilizare, a originalului sau a copiei unei opere pentru o perioadă de timp determinată, prin intermediul unei instituÅ£ii care permite accesul publicului în acest scop. Împrumutul public nu necesită autorizarea prealabilă a autorului.

(2) Împrumutul public dă dreptul titularului dreptului de autor la o remuneraÅ£ie echitabilă.

(3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică la:

a) originalele sau copiile unor opere scrise, din biblioteci publice;
b) proiectele de structuri arhitecturale;
c) originalele sau copiile operelor de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
d) originalele sau copiile operelor, în scopul comunicării publice, ori pentru a căror utilizare există un contract;
e) lucrările de referinţă pentru utilizare imediată sau pentru împrumuturi între instituÅ£ii;
f) operele create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activităţii obiÅŸnuite.
(4) DispoziÅ£iile alin. (2) nu se aplică în cazul împrumutului public realizat în scop educativ ori cultural, prin instituÅ£ii recunoscute potrivit legii sau organizate în acest scop de către autorităţi publice.

(5) Împrumutul public al unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima difuzare a operei.

Art. 19. - Dreptul de comunicare publică prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a unor lecturi, interpretări muzicale sau scenice ori a altor forme de fixare a operei sale în înregistrări sonore sau audiovizuale.

Art. 20. - Dreptul de difuzare secundară reprezintă dreptul exclusiv al autorului de a autoriza comunicarea către public a operei sale, ulterior primei difuzări, prin oricare dintre mijloacele prevăzute la art. 13 lit. g), h), i), j) şi l).

Art. 21. - (1) În cazul fiecărei revânzări a unei opere de artă plastică la licitaÅ£ie publică sau prin intermediul unui agent comisionar, ori de către un comerciant, autorul are dreptul la 5% din preÅ£ul de vânzare, precum ÅŸi dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.

(2) Licitatorii, agenÅ£ii comisionari ÅŸi comercianÅ£ii, care intervin în vânzare, trebuie să-i comunice autorului informaÅ£iile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol în termen de două luni de la data vânzării. AceÅŸtia vor răspunde de reÅ£inerea din preÅ£ul de vânzare ÅŸi de plata sumei corespunzătoare către autor a cotei de 5%.

(3) Drepturile prevăzute în prezentul articol constituie dreptul de suită ÅŸi nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

Art. 22. - Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului ÅŸi să o pună la dispoziÅ£ia acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său de autor ÅŸi cu condiÅ£ia ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului o garanÅ£ie suficientă pentru securitatea operei, asigurarea operei la o sumă ce reprezintă valoarea pe piaţă a originalului, precum ÅŸi o remuneraÅ£ie corespunzătoare.

Art. 23. - (1) Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi autorului la preÅ£ul de cost al materialului.

(2) Dacă nu este posibilă returnarea originalului, proprietarul va permite autorului să facă o copie de pe operă într-o manieră corespunzătoare.

(3) În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale operei ÅŸi de a solicita trimiterea reproducerii proiectelor.

CAPITOLUL V
Durata protecţiei dreptului de autor

Art. 24. - (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.

(2) Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, în părÅ£i, serii, volume ÅŸi în orice alte forme de continuare, termenul de protecÅ£ie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente.

Art. 25. - (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13, 16, 17, 18 ÅŸi 21 durează tot timpul vieÅ£ii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moÅŸtenire, potrivit legislaÅ£iei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoÅŸtinţă publică în mod legal. Dacă nu există moÅŸtenitori, exerciÅ£iul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieÅ£ii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaÅ£ie.

(2) Persoana care, după încetarea protecÅ£iei dreptului de autor, aduce la cunoÅŸtinţă publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte, beneficiază de protecÅ£ia echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului.

Durata protecÅ£iei acestor drepturi este de 25 de ani începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoÅŸtinţă publică, în mod legal.

Art. 26. - (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoştinţă publică sub pseudonim sau fără indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţă publică a acestora.

(2) Când identitatea autorului este adusă la cunoÅŸtinţă publică înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1), se aplică dispoziÅ£iile art. 25 alin. (1).

Art. 27. - (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor.

(2) În cazul în care contribuÅ£iile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor.

Art. 28. - Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoÅŸtinţă publică. În cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor.

Art. 29. - Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor de artă aplicată este de 25 de ani de la data creării acestora.

Art. 30. - Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 50 de ani.

Art. 31. - Modificările neesenÅ£iale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în vederea selecÅ£iei ori aranjării, precum ÅŸi corectarea conÅ£inutului unei opere sau colecÅ£ii, care sunt necesare pentru continuarea activităţii colecÅ£iei în modul în care a intenÅ£ionat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecÅ£ie a acestei opere sau colecÅ£ii.

Art. 32. - Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morÅ£ii autorului sau aducerii operei la cunoÅŸtinţă publică, după caz.

CAPITOLUL VI
Limitele exercitării dreptului de autor

Art. 33. - (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului ÅŸi fără plata vreunei remuneraÅ£ii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoÅŸtinţă publică, cu condiÅ£ia ca acestea să fie conforme bunelor uzanÅ£e, să nu contravină exploatării normale a operei ÅŸi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:

a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative, în măsura justificată de scopul acestora;
b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;
c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicaÅ£ii, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învăţământului, precum ÅŸi reproducerea pentru învăţământ, în cadrul instituÅ£iilor publice de învăţământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;
d) reproducerea pentru informare ÅŸi cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituÅ£iilor publice culturale sau ÅŸtiinÅ£ifice, care funcÅ£ionează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecÅ£ia permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;
e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de presă ÅŸi reportaje radiofonice sau televizate;
f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public de scurte fragmente ale conferinÅ£elor, alocuÅ£iunilor, pledoariilor ÅŸi a altor opere de acelaÅŸi fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiÅ£ia ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;
g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea către public a operelor în cadrul informaÅ£iilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informaÅ£iei;
h) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, difuzarea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, difuzări sau comunicări ÅŸi dacă este utilizată în scopuri comerciale;
i) reprezentarea ÅŸi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituÅ£iilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice ÅŸi cu condiÅ£ia ca atât reprezentarea sau executarea, cât ÅŸi accesul publicului să fie fără plată.
(2) În cazurile prevăzute la lit. b), c), e), f) ÅŸi h) trebuie să se menÅ£ioneze sursa ÅŸi numele autorului, dacă acesta apare pe lucrarea utilizată, iar în cazul operelor de artă plastică sau de arhitectură, ÅŸi locul unde se găseÅŸte originalul.

Art. 34. - (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiÅ£ia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoÅŸtinţă publică, iar reproducerea să nu contravină exploatării normale a operei ÅŸi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.

(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât ÅŸi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situaÅ£ia prevăzută la alin. (1), se va plăti o remuneraÅ£ie stabilită conform prevederilor prezentei legi.

Art. 35. - Transformarea unei opere, fără consimţământul autorului ÅŸi fără plata unei remuneraÅ£ii, este permisă în următoarele cazuri:

a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia publicului;
b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiÅ£ia ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveÅŸte opera originală ÅŸi autorul acesteia;
c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor.
Art. 36. - (1) Operele prezentate în expoziÅ£ii accesibile publicului, licitaÅ£ii, târguri sau colecÅ£ii pot fi reproduse în cataloage publicate ÅŸi distribuite în acest scop de către organizatorii unor astfel de activităţi.

(2) În cazurile menÅ£ionate la alin. (1) trebuie să fie indicate sursa, precum ÅŸi paternitatea operei, dacă acestea sunt menÅ£ionate pe lucrarea utilizată.

Art. 37. - În scopul de a testa funcÅ£ionarea produselor la momentul fabricării sau vânzării, societăţile comerciale care produc sau vând înregistrări sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea sau comunicarea publică a acestora, precum ÅŸi echipament pentru receptarea de emisiuni de radio ÅŸi de televiziune, pot reproduce ÅŸi prezenta extrase din opere, cu condiÅ£ia ca aceste operaÅ£iuni să fie reduse la dimensiunile necesare testării.

Art. 38. - (1) Autorizaţia pentru emiterea unei opere prin mijloace fără fir include şi autorizarea pentru transmiterea acelei opere prin fir, prin cablu sau prin orice alt procedeu similar, fără plata unei remuneraţii separate, cu condiţia ca transmiterea să fie realizată nealterat, simultan şi integral de către organismul emiţător de origine şi să nu depăşească zona geografică pentru care s-a acordat dreptul de emitere.

(2) DispoziÅ£iile alin. (1) al prezentului articol nu se aplică în cazul transmiterii digitale, prin orice mijloace, a unei opere.

(3) Cesiunea dreptului de comunicare către public a unei opere prin radio sau televiziune dă dreptul organismului emiţător să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni fără fir, în scopul realizării, o singură dată, a comunicării autorizate către public. În cazul unei noi emiteri a operei astfel înregistrate este necesară o nouă autorizare. Dacă în termen de 6 luni de la prima emitere nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă.

CAPITOLUL VII
Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor

Secţiunea I
Dispoziţii comune

Art. 39. - (1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.

(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu şi pentru o anumită durată.

(3) Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă.

(4) În cazul cesiunii exclusive, însuÅŸi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalităţile, pe termenul ÅŸi pentru teritoriul convenite cu cesionarul ÅŸi nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fie expres prevăzut în contract.

(5) În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuÅŸi opera ÅŸi poate transmite dreptul neexclusiv ÅŸi altor persoane.

(6) Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu consimţământul expres al cedentului.

(7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are nici un efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel.

(8) Consimţământul menÅ£ionat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care cesionarul, persoană juridică, se transformă prin una dintre modalităţile prevăzute de lege.

Art. 40. - În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezumă că dreptul la difuzarea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepÅ£ia dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract.

Art. 41. - (1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise, modalităţile de exploatare, durata ÅŸi întinderea cesiunii, precum ÅŸi remuneraÅ£ia titularului dreptului de autor. AbsenÅ£a oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părÅ£ii interesate de a cere anularea contractului.

(2) Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovită de nulitate absolută.

Art. 42. - ExistenÅ£a ÅŸi conÅ£inutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. Fac excepÅ£ie contractele având drept obiect opere utilizate în presă.

Art. 43. - (1) RemuneraÅ£ia cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileÅŸte prin acordul părÅ£ilor. Cuantumul remuneraÅ£iei se calculează fie proporÅ£ional cu încasările provenite din exploatarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod.

(2) Când remuneraÅ£ia nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicÅ£ionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneraÅ£iei. Aceasta se va face

având în vedere sumele plătite uzual pentru aceeaÅŸi categorie de opere, destinaÅ£ia ÅŸi durata exploatării, precum ÅŸi alte circumstanÅ£e ale cazului.
(3) În cazul unei disproporÅ£ii evidente între remuneraÅ£ia autorului operei ÅŸi beneficiile celui care a obÅ£inut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicÅ£ionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remuneraÅ£iei.

(4) Autorul nu poate să renunţe anticipat la exerciţiul dreptului prevăzut la alin. (3).

Art. 44. - (1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale aparÅ£in autorului operei create. Dacă o asemenea clauză există, aceasta urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absenÅ£a precizării termenului, acesta este de 3 ani de la data predării operei.

(2) La expirarea termenului menÅ£ionat în alin. (1) drepturile patrimoniale revin autorului.

(3) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă îÅŸi păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creaÅ£iei sale.

Art. 45. - (1) În lipsa unei convenÅ£ii contrare, titularul dreptului de autor asupra unei opere apărute într-o publicaÅ£ie periodică păstrează dreptul de a o utiliza sub orice formă, cu condiÅ£ia să nu prejudicieze publicaÅ£ia în care a apărut opera.

(2) În lipsa unei convenÅ£ii contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de operă, dacă aceasta nu a fost publicată în termen de o lună de la data acceptării, în cazul unui cotidian, sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicaÅ£ii.

Art. 46. - (1) Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare, cât ÅŸi termenul de acceptare a operei de către utilizatori.

(2) Persoana care comandă opera are dreptul să denunÅ£e contractul, dacă opera nu îndeplineÅŸte condiÅ£iile stabilite. În caz de denunÅ£are a contractului, sumele încasate de autor rămân acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comandă, s-au executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.

Art. 47. - (1) Autorul poate solicita desfiinÅ£area contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl exploatează sau îl exploatează într-o măsură insuficientă ÅŸi dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil.

(2) Autorul nu poate solicita desfiinţarea contractului de cesiune, dacă motivele de neexploatare sau de exploatare insuficientă se datorează propriei culpe, faptei unui terţ, unui caz fortuit sau de forţă majoră.

(3) DesfiinÅ£area contractului de cesiune, menÅ£ionată la alin. (1), nu poate fi solicitată înainte de expirarea a 2 ani de la data cesionării dreptului patrimonial asupra unei opere. În cazul operelor cedate pentru publicaÅ£iile cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicaÅ£iilor periodice, de un an.

(4) Proprietarul originalului unei opere de artă plastică sau fotografică are dreptul să o expună public, chiar dacă aceasta nu a fost adusă la cunoÅŸtinţă publică, în afara cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrăinare a originalului.

(5) Autorul nu poate renunţa anticipat la execitarea dreptului său de a solicita desfiinţarea contractului de cesiune menţionat la alin. (1).

(6) Dobândirea proprietăţii asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăşi un drept de exploatare asupra operei.

Secţiunea a II-a
Contractul de editare

Art. 48. - (1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remuneraÅ£ii, dreptul de a reproduce ÅŸi de a difuza opera.

(2) Nu constituie contract de editare convenÅ£ia prin care titularul dreptului de autor împuterniceÅŸte, pe cheltuiala sa, pe un editor pentru a reproduce ÅŸi, eventual, a difuza opera.

(3) În situaÅ£ia prevăzută la alin. (2) se aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriză.

Art. 49. - Titularul dreptului de autor poate ceda editorului ÅŸi dreptul de a autoriza traducerea ÅŸi adaptarea operei.

Art. 50. - Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte persoane să adapteze opera sau să o folosească în orice alt mod trebuie să facă obiectul unui contract distinct.

Art. 51. - (1) Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la:

a) durata cesiunii;
b) natura exclusivă sau neexclusivă ÅŸi întinderea teritorială a cesiunii;
c) numărul maxim şi minim al exemplarelor;
d) remuneraÅ£ia autorului, stabilită în condiÅ£iile prezentei legi;
e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;
f) termenul pentru apariţia şi difuzarea exemplarelor fiecărei ediţii sau, după caz, ale fiecărui tiraj;
g) termenul de predare a originalului operei de către autor;
h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor.
(2) Absenţa oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a),

b) şi d) dă dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului.
Art. 52. - (1) Editorul care a dobândit dreptul de publicare a operei sub forma unui volum are, faţă de alÅ£i ofertanÅ£i similari, la preÅ£ egal, dreptul prioritar de publicare a operei în formă electronică. Editorul trebuie să opteze în scris, în cel mult 30 de zile de la primirea ofertei scrise a autorului.

(2) Dreptul menţionat la alin. (1) este valabil timp de 3 ani de la data publicării operei.

Art. 53. - Editorul este obligat să permită autorului să aducă îmbunătăţiri sau alte modificări operei în cazul unei ediÅ£ii noi, cu condiÅ£ia ca aceste îmbunătăţiri sau modificări să nu mărească esenÅ£ial costurile editorului ÅŸi să nu schimbe caracterul operei, dacă în contract nu se prevede altfel.

Art. 54. - Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimţământul autorului.

Art. 55. - Editorul este obligat să înapoieze autorului originalul operei, originalele operelor de artă, ilustraÅ£iile ÅŸi orice alte documente primite pentru publicare, dacă nu s-a convenit altfel.

Art. 56. - (1) În lipsa unei convenÅ£ii contrare, contractul de editare va înceta după expirarea duratei stabilite sau după epuizarea ultimei ediÅ£ii convenite.

(2) Se consideră epuizate ediÅ£ia sau tirajul al căror număr de exemplare nevândute este mai mic de 5% din numărul total de exemplare ÅŸi, în orice caz, dacă este mai mic de 100 de exemplare.

(3) Dacă editorul nu publică opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinÅ£area contractului ÅŸi daune pentru neexecutare. În acest caz, autorul păstrează remuneraÅ£ia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraÅ£iei integrale prevăzute în contract.

(4) Dacă termenul pentru publicarea operei nu este prevăzut în contract, editorul este obligat să o publice în termen de cel mult un an de la data acceptării acesteia.

(5) În cazul în care editorul intenÅ£ionează să distrugă copiile operei, rămase în stoc după o perioadă de 2 ani de la data publicării, ÅŸi dacă în contract nu se prevede o altă perioadă, acesta este obligat să le ofere mai întâi autorului la preÅ£ul pe care l-ar fi obÅ£inut prin vânzarea pentru distrugere.

Art. 57. - (1) În cazul distrugerii operei datorită forÅ£ei majore, autorul este îndreptăţit la o remuneraÅ£ie care îi va fi plătită numai dacă opera s-a publicat.

(2) Dacă o ediÅ£ie pregătită este distrusă total datorită forÅ£ei majore înainte de a fi pusă în circulaÅ£ie, editorul este îndreptăţit să pregătească o ediÅ£ie nouă, iar autorul va avea drept de remuneraÅ£ie numai pentru una dintre aceste ediÅ£ii.

(3) Dacă o ediÅ£ie pregătită este distrusă parÅ£ial datorită forÅ£ei majore înainte de a fi pusă în circulaÅ£ie, editorul este îndreptăţit să reproducă, fără plata remuneraÅ£iei către autor, numai atâtea copii câte au fost distruse.

Secţiunea a III-a
Contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală

Art. 58. - Prin contractul de reprezentare teatrală sau de execuÅ£ie muzicală, titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică sau o pantomimă, în schimbul unei remuneraÅ£ii, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condiÅ£iile convenite.

Art. 59. - (1) Contractul de reprezentare teatrală sau de execuÅ£ie muzicală se încheie în scris, pe o durată determinată ori pentru un număr determinat de comunicări către public.

(2) Contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau singura comunicare a operei, după caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum ÅŸi remuneraÅ£ia autorului.

(3) Întreruperea reprezentărilor timp de 2 ani consecutiv, dacă nu s-a prevăzut un alt termen prin contract, dă dreptul autorului de a solicita desfiinÅ£area contractului ÅŸi daune pentru neexecutare, potrivit dreptului comun.

(4) Beneficiarul unui contract de reprezentare teatrală sau execuÅ£ie muzicală nu îl poate ceda unui terÅ£, organizator de spectacole, fără consimţământul scris al autorului sau al reprezentantului său, în afară de cazul cesiunii concomitente, totale sau parÅ£iale, a acestei activităţi.

Art. 60. - (1) Cesionarul este obligat să permită autorului să controleze reprezentarea sau executarea operei ÅŸi să susÅ£ină în mod adecvat realizarea condiÅ£iilor tehnice pentru interpretarea lucrării. De asemenea, cesionarul trebuie să trimită autorului programul, afiÅŸele ÅŸi alte materiale tipărite, recenzii publice despre spectacol, dacă nu este prevăzut altfel în contract.

(2) Cesionarul este obligat să asigure reprezentarea sau executarea publică a operei în condiÅ£ii tehnice adecvate, precum ÅŸi respectarea drepturilor autorului.

Art. 61. - (1) Cesionarul este obligat să comunice periodic titularului dreptului de autor numărul de reprezentaÅ£ii sau de execuÅ£ii muzicale, precum ÅŸi situaÅ£ia încasărilor. În acest scop, contractul de reprezentare teatrală sau de execuÅ£ie muzicală trebuie să prevadă ÅŸi perioadele de comunicare, dar nu mai puÅ£in de o dată pe an.

(2) Cesionarul trebuie să plătească autorului, la termenele prevăzute în contract, sumele în cuantumul convenit.

Art. 62. - Dacă cesionarul nu reprezintă sau nu execută opera în termenul stabilit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desfiinÅ£area contractului ÅŸi daune pentru neexecutare. În această situaÅ£ie, autorul păstrează remuneraÅ£ia primită sau, după caz, poate solicita plata remuneraÅ£iei integrale prevăzute în contract.

Secţiunea a IV-a
Contractul de închiriere

Art. 63. - (1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită folosinÅ£a, pe timp determinat, cel puÅ£in a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale. Cesionarul dreptului de închiriere se angajează să plătească o remuneraÅ£ie autorului pe perioada cât foloseÅŸte acel exemplar al operei.

(2) Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepÅ£ia dreptului de difuzare, dacă nu s-a convenit altfel.

(3) Contractul de închiriere a unei opere este supus dispoziÅ£iilor de drept comun privind contractul de locaÅ£iune.

PARTEA a II-a
Dispoziţii speciale

CAPITOLUL VIII
Operele cinematografice ÅŸi alte opere audiovizuale

Art. 64. - Opera audiovizuală este opera cinematografică sau opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei, care utilizează imaginea sau combinarea sunetului cu imaginea.

Art. 65. - (1) Regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică ce îÅŸi asumă conducerea creării ÅŸi realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal.

(2) Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce îÅŸi asumă responsabilitatea producerii operei ÅŸi, în această calitate, organizează realizarea operei ÅŸi furnizează mijloacele necesare tehnice ÅŸi financiare.

Art. 66. - Sunt autori ai operei audiovizuale, în condiÅ£iile prevăzute la art. 5 din prezenta lege, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală ÅŸi autorul grafic pentru operele de animaÅ£ie sau al secvenÅ£elor de animaÅ£ie, când acestea reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul ÅŸi regizorul sau realizatorul operei, părÅ£ile pot conveni să fie incluÅŸi ca autori ai operei audiovizuale ÅŸi alÅ£i creatori care au contribuit substanÅ£ial la crearea acesteia.

Art. 67. - (1) În cazul în care unul dintre autorii prevăzuÅ£i la articolul precedent refuză să definitiveze contribuÅ£ia sa la opera audiovizuală sau se află în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivării operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remuneraÅ£ie pentru contribuÅ£ia avută.

(2) Opera audiovizuală se consideră finită, când versiunea definitivă a fost stabilită de comun acord între autorul principal ÅŸi producător.

(3) Este interzisă distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în forma copieistandard.

(4) Autorii operei audiovizuale, alÅ£ii decât autorul principal, nu se pot opune aducerii la cunoÅŸtinţă publică, precum ÅŸi exploatării în orice fel a versiunii definitive a acesteia.

Art. 68. - (1) Dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală.

(2) Cesiunea dreptului prevăzut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui contract scris între titularul dreptului de autor ÅŸi producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare a operei.

(3) Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente transferă unui producător dreptul exclusiv de transformare ÅŸi de includere a operei respective într-o operă audiovizuală.

(4) Autorizarea acordată de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie să prevadă expres condiţiile producţiei, difuzării şi proiecţiei operei audiovizuale.

Art. 69. - Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai autorilor stabiliţi potrivit art. 66 din prezenta lege.

Art. 70. - (1) Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale ÅŸi producător, în lipsa unei convenÅ£ii contrare, se prezumă că aceÅŸtia, cu excepÅ£ia autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind exploatarea operei în ansamblul său, prevăzute de art. 13 lit. a), b), c), f), g), h), i), j), k) ÅŸi l), art. 16, art. 17 ÅŸi art. 18, precum ÅŸi dreptul de a autoriza dublarea ÅŸi subtitrarea, în schimbul unei remuneraÅ£ii echitabile.

(2) În lipsa unei convenÅ£ii contrare, autorii operei audiovizuale, precum ÅŸi alÅ£i autori ai unor contribuÅ£ii la aceasta îÅŸi păstrează toate drepturile de exploatare separată a propriilor contribuÅ£ii, în condiÅ£iile prezentei legi.

Art. 71. - (1) În lipsa unei convenÅ£ii contrare, remuneraÅ£ia pentru fiecare mod de exploatare a operei audiovizuale este proporÅ£ională cu încasările brute rezultate din exploatare.

(2) Producătorul este obligat să remită autorilor, periodic, situaÅ£ia încasărilor percepute după fiecare mod de exploatare. Autorii vor primi remuneraÅ£iile cuvenite fie prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii.

(3) Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuală în timp de 5 ani de la încheierea contractului sau nu difuzează opera audiovizuală într-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dacă nu s-a convenit altfel.

CAPITOLUL IX
Programele pentru calculator

Art. 72. - (1) Prin prezenta lege, protecÅ£ia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaÅ£ie ÅŸi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepÅ£ie pregătitor, precum ÅŸi manualele.

(2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.

Art. 73. - Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza ÅŸi de a autoriza:

a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parÅ£ial, prin orice mijloc ÅŸi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de încărcarea, afiÅŸarea, transmiterea sau stocarea programului pe calculator;
b) traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator;
c) difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă, inclusiv prin închiriere.
Art. 74. - În lipsa unei convenÅ£ii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulÅ£i angajaÅ£i în exercitarea atribuÅ£iilor de serviciu sau după instrucÅ£iunile celui care angajează, aparÅ£in acestuia din urmă.

Art. 75. - (1) În lipsa unei convenÅ£ii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că:

a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;
b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator.
(2) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul dreptului de autor asupra acestuia.

Art. 76. - În lipsa unei convenÅ£ii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 73 lit. a) ÅŸi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaÅ£iei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.

Art. 77. - (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.

(2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să observe, să studieze sau să testeze funcÅ£ionarea acestui program, în scopul de a determina ideile ÅŸi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaÅ£iuni de încărcare în memorie, afiÅŸare, conversie, transmitere sau stocare a programului, operaÅ£iuni pe care este în drept să le efectueze.

(3) Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator.

Art. 78. - Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obÅ£inerea informaÅ£iilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiÅ£ii:

a) actele de reproducere ÅŸi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deÅ£ine dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineÅŸte aceste acÅ£iuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop;
b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a) a prezentului articol;
c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii.
Art. 79. - Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78:

a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent;
b) nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedeÅŸte necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent;
c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce atingere drepturilor autorului.
Art. 80. - Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau exploatării normale a programului pentru calculator.

Art. 81. - Dispoziţiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplică programelor pentru calculator.

CAPITOLUL X
Operele de artă plastică, de arhitectură şi fotografice

Art. 82. - Persoana fizică sau juridică organizatoare a expoziÅ£iilor de artă răspunde de integritatea operelor expuse, luând toate măsurile pentru înlăturarea oricărui risc.

Art. 83. - (1) Contractul de reproducere a unei opere de artă trebuie să conţină indicaţii care să permită identificarea operei, cum ar fi o descriere sumară, o schiţă, un desen, o fotografie, precum şi referiri la semnătura autorului.

(2) Reproducerile nu vor putea fi puse în vânzare fără ca titularul dreptului de autor să fi aprobat exemplarul ce i-a fost supus spre examinare.

(3) Pe toate exemplarele trebuie să figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care să permită identificarea acestuia.

(4) Modelele originale şi alte elemente ce au servit celui care a făcut reproducerile trebuie să fie restituite deţinătorului cu orice titlu al acestora, dacă nu s-a convenit altfel.

(5) Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile, dacă titularul dreptului de autor asupra operei nu le achiziţionează şi dacă nu s-a convenit altfel.

Art. 84. - (1) Studiile ÅŸi proiectele de arhitectură ÅŸi urbanism expuse în apropierea ÅŸantierului operei de arhitectură, precum ÅŸi construcÅ£ia realizată după acestea trebuie să poarte scris, la loc vizibil, numele autorului, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.

(2) Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parÅ£ial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.

Art. 85. - (1) Sunt considerate opere fotografice ÅŸi fotogramele peliculelor cinematografice.

(2) Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice şi altele asemenea.

Art. 86. - (1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a exploata propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse în opera fotografică.

(2) Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creată în executarea unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că aparÅ£in, pentru o perioadă de 3 ani, celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

(3) Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.

Art. 87. - (1) Fotografia unei persoane, atunci când este executată la comandă, poate fi publicată, reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, fără consimţământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel.

(2) Dacă numele autorului figurează pe fotografia originară, el trebuie să fie menţionat şi pe reproduceri.

CAPITOLUL XI
Protecţia portretului, a destinatarului corespondenţei şi a secretului sursei de informare

Art. 88. - (1) Difuzarea unei opere care conÅ£ine un portret necesită autorizarea persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără consimţământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa.

(2) În lipsa unei convenÅ£ii contrare, autorizarea nu este cerută dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remuneraÅ£ie pentru a poza.

(3) Autorizarea nu este necesară pentru difuzarea unei opere care conţine portretul:

a) unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu ocazia activităţilor sale publice;
b) unei persoane a cărei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică.
Art. 89. - Difuzarea unei corespondenţe adresate unei persoane necesită autorizarea destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, a succesorilor săi, dacă persoana destinatară nu şi-a exprimat o altă dorinţă.

Art. 90. - Persoana reprezentată într-un portret ÅŸi persoana destinatară a unei corespondenÅ£e pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d) din prezenta lege, în ce priveÅŸte difuzarea operei ce conÅ£ine portretul sau corespondenÅ£a, după caz.

Art. 91. - (1) Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să păstreze secretul surselor de informaÅ£ii folosite în opere ÅŸi să nu publice documentele referitoare la acestea.

(2) Dezvăluirea secretului este permisă cu consimţământul persoanei care l-a încredinÅ£at sau în baza unei hotărâri judecătoreÅŸti, definitive ÅŸi irevocabile.

TITLUL II
Drepturile conexe dreptului de autor

CAPITOLUL I
Dispoziţii comune

Art. 92. - (1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nici o dispoziÅ£ie a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exerciÅ£iului dreptului de autor.

(2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul capitol pot fi transmise, în tot sau în parte, potrivit dreptului comun. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.

Art. 93. - În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea de coduri, sunete, imagini ori de sunete ÅŸi imagini sau de reprezentări numerice ale acestora, pe orice suport material, chiar electronic, care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea lor într-un mod oarecare.

Art. 94. - Sunt recunoscuÅ£i ÅŸi protejaÅ£i ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor artiÅŸtii interpreÅ£i sau executanÅ£i, pentru propriile interpretări sau execuÅ£ii, producătorii de înregistrări sonore, pentru propriile înregistrări, ÅŸi organismele de radiodifuziune ÅŸi televiziune, pentru propriile emisiuni.

CAPITOLUL II
Drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi

Art. 95. - În sensul prezentei legi, prin artiÅŸti interpreÅ£i sau executanÅ£i se înÅ£elege: actorii, cântăreÅ£ii, muzicienii, dansatorii ÅŸi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete.

Art. 96. - Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale:

a) dreptul de a pretinde recunoaşterea paternităţii propriei interpretări sau execuţii;
b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol ÅŸi la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;
c) dreptul de a pretinde respectarea calităţii prestaÅ£iei sale ÅŸi de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanÅ£iale a interpretării ori execuÅ£iei sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputaÅ£ia sa;
d) dreptul de a se opune oricărei utilizări a prestaţiei sale, dacă prin această utilizare se aduc prejudicii grave persoanei sale.
Art. 97. - (1) Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări.

(2) După moartea artistului interpret sau executant, exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 96 se transmite prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată.

Art. 98. - Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele:

a) fixarea prestaţiei sale;
b) reproducerea prestaţiei fixate;
c) difuzarea prestaÅ£iei fixate prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit;
d) prezentarea într-un loc public sau comunicarea publică a prestaÅ£iei fixate ori nefixate pe un suport;
e) adaptarea prestaţiei fixate;
f) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune ori prin televiziune a prestaţiei sale, fixate sau nefixate pe un suport, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar.
Art. 99. - (1) ArtiÅŸtii interpreÅ£i sau executanÅ£i care participă în mod colectiv la aceeaÅŸi prestaÅ£ie, cum ar fi membrii unui grup muzical, unui cor, unei orchestre, unui corp de balet sau unei trupe teatrale, trebuie să îÅŸi desemneze dintre ei un reprezentant pentru acordarea autorizaÅ£iei prevăzute la art. 98.

(2) Reprezentantul este desemnat în scris, cu acordul majorităţii membrilor grupului.

(3) Sunt exceptaţi de la prevederile alineatelor precedente regizorul, dirijorul şi soliştii.

Art. 100. - În cazul unei prestaÅ£ii efectuate de artistul interpret sau executant în cadrul unui contract individual de muncă, dreptul patrimonial prevăzut la art. 98 poate fi transmis celui care angajează, cu condiÅ£ia ca transmiterea dreptului să fie expres prevăzută în contractul individual de muncă.

Art. 101. - (1) În lipsa unei convenÅ£ii contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia dreptul exclusiv de exploatare a prestaÅ£iei sale prin fixare, reproducere, difuzare ÅŸi comunicare publică. Pentru comunicarea publică, artistului interpret sau executant i se cuvin 50% din sumele încasate de producător.

(2) Dispoziţiile art. 43, 44 şi 68 alin. (1) se aplică şi artiştilor interpreţi sau executanţi.

Art. 102. - Durata drepturilor patrimoniale ale artiÅŸtilor interpreÅ£i sau executanÅ£i este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare sau, în lipsă, prima comunicare către public.

CAPITOLUL III
Drepturile producătorilor de înregistrări sonore

Art. 103. - (1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, orice fixare, exclusiv sonoră, a sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuÅ£ie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentărilor numerice ale acestor sunete, oricare ar fi metoda ÅŸi suportul utilizate pentru această fixare. Nu se consideră înregistrare sonoră o fixare audiovizuală sau partea sonoră a acesteia ori reprezentarea sa numerică.

(2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce îÅŸi asumă responsabilitatea organizării ÅŸi finanÅ£area realizării primei fixări a sunetelor, fie că aceasta constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.

Art. 104. - În cazul reproducerii ÅŸi difuzării înregistrărilor sonore, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii ÅŸi alte suporturi materiale de ambalare, pe lângă menÅ£iunile privind autorul ÅŸi artistul interpret sau executant, titlurile operelor ÅŸi data fabricării, numele ÅŸi denumirea producătorului.

Art. 105. - (1) Producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza următoarele:

a) reproducerea propriilor înregistrări sonore;
b) difuzarea propriilor înregistrări sonore, prin vânzare, închiriere, împrumut sau orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;
c) emiterea sau transmiterea prin radiodifuziune sau televiziune a propriilor înregistrări sonore, retransmiterea prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum ÅŸi prin orice alt mijloc de comunicare către public;
d) prezentarea într-un loc public a propriilor înregistrări sonore;
e) adaptarea propriilor înregistrări sonore;
f) importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore.
(2) De asemenea, producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa.

(3) Drepturile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2) se transmit prin cesiune exclusivă sau neexclusivă, în condiÅ£iile prevăzute pentru dreptul de autor la art. 42 ÅŸi 43.

(4) DispoziÅ£iile alin. (1) lit. f) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scopuri comerciale.

Art. 106. - (1) Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări sonore este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima fixare.

(2) În cazul în care înregistrarea sonoră este adusă la cunoÅŸtinţă publică în această perioadă, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 50 de ani de la data aducerii la cunoÅŸtinţă publică.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii comune autorilor, artiştilor interpreţi
sau executanÅ£i ÅŸi producătorilor de înregistrări sonore ÅŸi audiovizuale

Art. 107. - (1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreună cu editorii ÅŸi producătorii operelor respective ÅŸi cu artiÅŸtii interpreÅ£i sau executanÅ£i ale căror execuÅ£ii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remuneraÅ£ie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiÅ£iile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.

(2) RemuneraÅ£ia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanÅ£ii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor ÅŸi de către fabricanÅ£ii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. RemuneraÅ£ia se va plăti în momentul punerii în circulaÅ£ie pe teritoriul naÅ£ional a acestor suporturi ÅŸi aparate ÅŸi va reprezenta 5% din preÅ£ul de vânzare al suporturilor ÅŸi aparatelor fabricate în Å£ară, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile ÅŸi aparatele importate.

(3) RemuneraÅ£ia prevăzută la alin. (1) se repartizează, prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, între autori, artiÅŸti interpreÅ£i sau executanÅ£i, editori ÅŸi producători, după cum urmează:

a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi, 40% din remuneraÅ£ie revine, în părÅ£i negociabile, autorilor ÅŸi editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60% revine, în părÅ£i egale, artiÅŸtilor interpreÅ£i sau executanÅ£i, pe de o parte, ÅŸi producătorilor de înregistrări sonore, pe de altă parte;
b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi, remuneraÅ£ia se împarte în mod egal între autori, artiÅŸti interpreÅ£i sau executanÅ£i ÅŸi producători.
(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceÅŸtia.

(5) Organismele de gestiune colectivă care colectează sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul să solicite de la fabricanÅ£i ÅŸi importatori informaÅ£ii privind situaÅ£ia vânzărilor ÅŸi, respectiv, a importurilor de suporturi ÅŸi aparate ÅŸi să controleze exactitatea acestora.

(6) Dreptul prevăzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunţări din partea autorilor şi a artiştilor interpreţi sau executanţi.

Art. 108. - RemuneraÅ£ia prevăzută la art. 107 nu se plăteÅŸte în cazul în care suporturile audio sau video neînregistrate, fabricate în Å£ară sau importate, se comercializează en gros către producătorii de înregistrări sonore ÅŸi audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune ÅŸi televiziune, pentru propriile emisiuni.

Art. 109. - (1) Autorii ÅŸi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneraÅ£ie compensatorie pentru copia privată efectuată în condiÅ£iile art. 34 din prezenta lege.

(2) RemuneraÅ£ia prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricanÅ£ii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. RemuneraÅ£ia se va plăti în momentul punerii în circulaÅ£ie pe teritoriul naÅ£ional a acestor aparate ÅŸi va reprezenta 5% din preÅ£ul de vânzare al aparatelor fabricate în Å£ară, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate.

(3) RemuneraÅ£ia prevăzută la alin. (1) se repartizează prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor, în mod egal, între autor ÅŸi editor.

(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceÅŸtia.

Art. 110. - Dispoziţiile art. 107 şi 109 nu se aplică importului de suporturi şi aparate destinate reproducerii, efectuat de o persoană, fără scop comercial.

Art. 111. - Difuzarea exemplarelor unei prestaÅ£ii artistice sau ale unei înregistrări sonore, ulterioară primei lor difuzări, nu mai necesită autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere ÅŸi pentru import.

Art. 112. - DispoziÅ£iile art. 33, 34 ÅŸi 38 se aplică, prin analogie, artiÅŸtilor interpreÅ£i sau executanÅ£i ÅŸi producătorilor de înregistrări sonore.

CAPITOLUL V
Organismele de radiodifuziune ÅŸi de televiziune

Secţiunea I
Drepturile organismelor de radiodifuziune ÅŸi de televiziune

Art. 113. - (1) Organismele de radiodifuziune şi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza, cu obligaţia pentru cel autorizat de a menţiona numele organismelor, următoarele:

a) fixarea propriilor programe de radio sau de televiziune;
b) reproducerea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
c) difuzarea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;
d) retransmiterea propriilor programe de radio sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum şi prin orice alt mod de comunicare către public;
e) comunicarea într-un loc accesibil publicului, cu plata intrării, a propriilor programe de radio sau de televiziune;
f) adaptarea propriilor programe de radio sau de televiziune fixate pe orice tip de suport;
g) importul pe teritoriul României al copiilor legal realizate de pe propriile programe de radio sau televiziune, fixate pe orice tip de suport.
(2) De asemenea, organismele de radio ÅŸi de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a împiedica importul de copii realizate fără autorizarea lor, de pe propriile programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport.

(3) Drepturile prevăzute la alin. (1) ÅŸi (2) se transmit prin cesiune exclusivă sau neexclusivă, în condiÅ£iile prevăzute pentru dreptul de autor la art. 41 ÅŸi 43.

(4) DispoziÅ£iile alin. (1) lit. f) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scopuri comerciale.

Art. 114. - Durata drepturilor prevăzute în prezentul capitol este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima emitere sau transmitere a programului organismului de radiodifuziune ÅŸi de televiziune.

Art. 115. - Difuzarea unui program de radio ori de televiziune fixat pe orice fel de suport, ulterioară primelor difuzări, nu mai necesită autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere.

Art. 116. - DispoziÅ£iile cuprinse în art. 33, 34 ÅŸi 38 se aplică prin analogie ÅŸi organismelor de radiodifuziune ÅŸi de televiziune.

Secţiunea a II-a
Comunicarea publică prin satelit

Art. 117. - (1) Organismele de radiodifuziune ÅŸi de televiziune, care au ca obiect de activitate comunicarea publică a unor programe prin satelit, trebuie să îÅŸi desfăşoare activitatea cu respectarea dreptului de autor ÅŸi a drepturilor conexe protejate prin prezenta lege.

(2) În sensul prezentei legi, prin comunicare publică prin satelit se înÅ£elege introducerea, sub controlul ÅŸi responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelor purtătoare de programe destinate captării de către public, într-un lanÅ£ neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit ÅŸi revine la pământ.

Art. 118. - (1) În cazul în care semnalele purtătoare de programe sunt difuzate sub o formă codificată, introducerea lor în lanÅ£ul de comunicare este considerată comunicare publică, dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziÅ£ia publicului prin organismul respectiv sau cu consimţământul său.

(2) Responsabilitatea comunicării publice, în cazul în care semnalele purtătoare sunt transmise de un organism situat în afara teritoriului României, este asigurată astfel:

a) dacă semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei staÅ£ii de legătură ascensională situate pe teritoriul României, responsabilitatea revine persoanei care exploatează staÅ£ia;
b) dacă nu se apelează la o staÅ£ie de legătură ascensională, dar comunicarea către public a fost autorizată de către un organism cu sediul în România, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o.
Art. 119. - (1) Titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe pot cesiona drepturile lor pentru comunicarea publică prin satelit numai printr-un contract încheiat individual sau prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.

(2) Contractul-cadru încheiat între un organism de gestiune colectivă ÅŸi un organism de radiodifuziune sau de televiziune, pentru transmiterea unei categorii de opere aparÅ£inând unui anumit domeniu, îÅŸi produce efectele ÅŸi faţă de titularii de drepturi care nu sunt reprezentaÅ£i de organismele de gestiune colectivă, dacă această comunicare către public prin satelit are loc simultan cu difuzarea terestră efectuată de către acelaÅŸi organism difuzor. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea în orice moment să înlăture producerea efectelor contractului-cadru printr-un contract individual.

(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică operelor audiovizuale.

Secţiunea a III-a
Retransmiterea prin cablu

Art. 120. - În sensul prezentei legi, prin comunicare publică realizată pe calea retransmiterii prin cablu se înÅ£elege retransmiterea simultană, neschimbată ÅŸi integrală, prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepÅ£ionarea de către public a unei transmisii iniÅ£iale de emisiuni de radio sau de televiziune difuzate publicului, cu sau fără fir.

Art. 121. - (1) Titularii dreptului de autor sau de drepturi conexe îÅŸi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmiterii prin cablu pe baza contractelor încheiate prin intermediul unui organism de gestiune colectivă.

(2) Dacă unii titulari de drepturi nu au încredinÅ£at gestiunea drepturilor lor unui organism de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeaÅŸi categorie este considerat de drept a fi ÅŸi gestionarul drepturilor lor. Dacă există în acelaÅŸi domeniu mai multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către aceÅŸti titulari se poate face în termen de 3 ani de la data retransmiterii prin cablu.

(3) Exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către un organism de radiodifuziune ÅŸi de televiziune pentru propriile programe se face prin contracte încheiate cu distribuitorii prin cablu.

(4) Este permisă retransmiterea prin cablu, fără consimţământul titularilor de drepturi ÅŸi fără plata vreunei remuneraÅ£ii, numai în cazul programelor proprii ale organismelor publice de radiodifuziune ÅŸi de televiziune cu acoperire naÅ£ională, precum ÅŸi acelora ale organismelor de radiodifuziune ÅŸi de televiziune ale căror programe sunt retransmise prin cablu în mod obligatoriu, potrivit reglementărilor în vigoare.

Art. 122. - Dacă încheierea unui contract pentru retransmiterea prin cablu nu poate fi convenită de către părÅ£i, acestea pot face apel la arbitrii desemnaÅ£i conform prevederilor Codului de procedură civilă.

TITLUL III
Gestiunea şi apărarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe

CAPITOLUL I
Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor ÅŸi a drepturilor conexe

Secţiunea I
Dispoziţii generale

Art. 123. - (1) Titularii dreptului de autor ÅŸi ai drepturilor conexe îÅŸi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod personal sau, la cererea lor, prin organismele de gestiune colectivă.

(2) Dreptul de autor ÅŸi drepturile conexe care, prin natura lor, corespund unui mod de exploatare a operelor sau a prestaÅ£iilor ce face impozibilă autorizarea individuală, sunt în mod deosebit susceptibile de a fi gestionate în colectiv. Fac parte din această categorie în special drepturile prevăzute la art. 13 lit. g), h), j), k) ÅŸi l), art. 17, 18, 102, 107 ÅŸi 109 din prezenta lege.

Secţiunea a II-a
Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe

Art. 124. - Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor ÅŸi a drepturilor conexe, denumite în cuprinsul legii organisme de gestiune colectivă, sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea ÅŸi repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredinÅ£ată de către titulari.

Art. 125. - (1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol sunt supuse reglementărilor privind asociaÅ£iile fără scop lucrativ ÅŸi pot dobândi personalitate juridică, în condiÅ£iile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.

(2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau de drepturi conexe: autori, artiÅŸti interpreÅ£i sau executanÅ£i, producători, organisme de radio ÅŸi de televiziune, precum ÅŸi alÅ£i titulari ai drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ÅŸi juridice. Ele acÅ£ionează în limitele mandatului încredinÅ£at ÅŸi pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.

(3) Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creaÅ£ie, precum ÅŸi pentru gestionarea de drepturi aparÅ£inând unor categorii distincte de titulari.

Art. 126. - (1) Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România, care:

a) urmează să se constituie sau funcÅ£ionează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi;
b) fac dovada existenţei unui repertoriu de opere ale membrilor şi a mijloacelor umane şi materiale necesare exploatării acestuia;
c) au adoptat un statut care îndeplineÅŸte condiÅ£iile prevăzute de prezenta lege;
d) au capacitatea juridică ÅŸi economică de gestionare a drepturilor pe întreg teritoriul ţării;
e) sunt accesibile potrivit dispoziÅ£iilor exprese din statutul propriu oricăror titulari ai dreptului de autor sau de drepturi conexe din domeniul pentru care se înfiinÅ£ează.
(2) Decizia Oficiului Român pentru Drepturile de Autor privind acordarea avizului unui organism de gestiune colectivă pentru a-ÅŸi exercita drepturile se publică în Monitorul Oficial al României, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă.

Art. 127. - Statutul organismului de gestiune colectivă trebuie să cuprindă dispoziţii cu privire la:

a) denumirea, domeniul ÅŸi obiectul activităţii, cu indicarea drepturilor pe care le administrează pe baza repertorului de opere, constituit în acest scop;
b) condiÅ£iile în care se realizează gestionarea drepturilor pentru titularii acestora, pe baza principiului egalităţii de tratament;
c) drepturile ÅŸi obligaÅ£iile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivă;
d) organele de administrare şi de reprezentare, atribuţiile şi funcţionarea acestora;
e) patrimoniul iniţial şi resursele economice prevăzute;
f) regulile aplicabile repartizării drepturilor încasate;
g) modalităţile de stabilire a comisionului datorat de titularii de drepturi organismului de gestiune colectivă, în vederea acoperirii cheltuielilor necesare funcÅ£ionării;
h) modalităţile de verificare a gestiunii economice şi financiare de către membri;
i) orice alte dispoziÅ£ii obligatorii potrivit legislaÅ£iei în vigoare.
Art. 128. - În cazul în care într-un domeniu de creaÅ£ie există mai mult de un organism de gestiune colectivă, organismul competent, în termenii prezentei legi, este cel la care s-a asociat titularul de drepturi. În cazul în care acesta nu este asociat la nici un organism, competenÅ£a revine organismului din domeniu, desemnat de titularul de drepturi. Revendicarea drepturilor de către aceÅŸti titulari se poate face în termen de 3 ani de la exploatarea drepturilor.

Art. 129. - (1) Mandatul de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, de autor ÅŸi conexe, este dat fie direct de către titularii unui drept de autor sau de drepturi conexe prin contracte scrise, fie prin contracte corespunzătoare încheiate cu organisme străine care gestionează drepturi similare.

(2) Dispoziţiile din titlul I (capitolul VII, secţiunea I) nu se aplică contractelor de mandat prevăzute la alin. (1).

(3) Orice titular al dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate încredinÅ£a prin contract exerciÅ£iul drepturilor sale unui organism de gestiune colectivă, acesta din urmă fiind Å£inut să accepte exercitarea acestor drepturi pe o bază colectivă, dacă gestiunea categoriei de drepturi în cauză intră în activitatea sa statutară.

(4) Organismele de gestiune colectivă nu pot fi abilitate să asigure exploatarea operelor şi a drepturilor conexe pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă.

Secţiunea a III-a
Funcţionarea organismelor de gestiune colectivă

Art. 130. - (1) Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii:

a) să acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraÅ£ii, autorizaÅ£ii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaÅ£iilor titularilor drepturilor, sub formă de licenţă neexclusivă;
b) să elaboreze tabele pentru domeniul lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, precum ÅŸi metodologiile ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plăţii acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi;
c) să încheie, în numele titularilor de drepturi sau pe baza mandatului acordat de organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, organismele de radiodifuziune, televiziune ÅŸi retransmitere prin cablu, având ca obiect autorizarea de reprezentare ÅŸi de difuzare a operelor sau a prestaÅ£iilor actuale ÅŸi viitoare înscrise în repertoriul lor;
d) să reprezinte interesele membrilor lor, în ce priveÅŸte exploatarea operelor acestora, în afara teritoriului României, prin încheierea de contracte bilaterale cu organisme similare din străinătate, precum ÅŸi prin afilierea la organisme internaÅ£ionale neguvernamentale din domeniu;
e) să încaseze sumele datorate de utilizatori ÅŸi să le repartizeze între titularii de drepturi, potrivit prevederilor din statut;
f) să informeze, la cerere, pe titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe despre modul de utilizare a drepturilor lor şi să le comunice raportul financiar anual şi raportul de verificare financiar-contabilă;
g) să acorde asistenţă de specialitate titularilor de drepturi ÅŸi să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale ce privesc obiectul lor de activitate;
h) să îndeplinească orice altă activitate conform mandatului primit de la titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, în limitele obiectului lor de activitate;
i) să ceară utilizatorilor comunicarea de informaÅ£ii ÅŸi înmânarea de documente indispensabile pentru determinarea cuantumului remuneraÅ£iilor ÅŸi al taxelor pe care le colectează.
(2) Elaborarea tabelelor şi a metodologiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) se face pe baza negocierii lor cu reprezentanţii asociaţiilor patronale de utilizatori.

Art. 131. - (1) Tabelele ÅŸi metodologiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. b) se negociază în cadrul unei comisii constituite din:

a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcÅ£ionează într-un domeniu;
b) câte un reprezentant al principalelor asociaÅ£ii patronale ale utilizatorilor dintr-un domeniu.
(2) Organismele de gestiune colectivă, precum ÅŸi asociaÅ£iile patronale ale utilizatorilor, reprezentate în comisie, pentru fiecare domeniu, se desemnează de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

(3) Tabelele ÅŸi metodologiile negociate se prezintă pentru avizare Oficiului Român pentru Drepturile de Autor care, în termen de 30 de zile, le înaintează spre aprobare Guvernului.

(4) În situaÅ£ia în care, în urma negocierilor, comisia nu a putut stabili, în termen de 90 de zile de la data constituirii ei, tabelele ÅŸi metodologiile, acestea se prezintă pentru mediere Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. În vederea medierii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor convoacă părÅ£ile care au negociat, analizează punctele de vedere ale acestora ÅŸi decide forma definitivă a tabelelor ÅŸi a metodologiilor, pe care le înaintează Guvernului spre aprobare, în termen de 30 de zile de la data primirii.

(5) Tabelele ÅŸi metodologiile aprobate prin hotărâre a Guvernului sunt obligatorii ÅŸi pentru utilizatorii care nu au participat la negocieri.

(6) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi sesizat cu o nouă cerere de avizare a tabelelor ÅŸi a metodologiilor, în vederea modificării lor, de către oricare dintre părÅ£ile care le-au negociat, dar nu mai devreme de 3 ani de la aprobarea lor, în ceea ce priveÅŸte remuneraÅ£iile stabilite procentual.

(7) RemuneraÅ£iile stabilite în sumă fixă se pot modifica periodic de către organismele de gestiune colectivă, o dată cu indexarea veniturilor, stabilită la nivel naÅ£ional. Acestea devin efective începând cu luna următoare comunicării lor către utilizatori.

Art. 132. - Gestiunea colectivă a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe se poate face numai pentru operele şi prestaţiile aduse anterior la cunoştinţă publică.

Art. 133. - (1) Organismele de gestiune colectivă, în cadrul negocierilor purtate conform art. 130 alin. (1) lit. b) în numele membrilor ale căror drepturi le gestionează nu pot pretinde utilizatorilor mai mult de 10% în total pentru drepturile de autor ÅŸi, respectiv, 3% pentru drepturile conexe, din încasările brute, iar în lipsa acestora, din cheltuielile ocazionate de utilizare.

(2) Colectarea sumelor datorate de utilizatori se va face de către un singur organism de gestiune colectivă, pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe criteriul reprezentativităţii. Repartizarea acestor sume între organismele de gestiune colectivă beneficiare se va face pe baza unui protocol negociat între acestea.

Art. 134. - (1) Exercitarea gestiunii colective încredinÅ£ate prin contractul de mandat nu poate restrânge în nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor.

(2) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli:

a) deciziile privind metodele ÅŸi regulile de colectare a remuneraÅ£iei ÅŸi a altor sume de la utilizatori ÅŸi cele de repartiÅ£ie a acestora între titularii de drepturi, cât ÅŸi cele privind alte aspecte mai importante ale gestiunii colective trebuie să fie luate de membri, potrivit statutului;
b) titularii ale căror drepturi sunt gestionate de un organism de gestiune colectivă trebuie să primească periodic informaţii exacte, complete şi detaliate despre toate activităţile organismului de gestiune colectivă;
c) în lipsa unei autorizaÅ£ii exprese din partea titularilor ale căror drepturi le gestionează, nici o remuneraÅ£ie percepută de un organism de gestiune colectivă nu poate fi utilizată în alte scopuri, cum ar fi cele culturale, sociale ori pentru a finanÅ£a activităţi de promovare, altele decât acelea de a acoperi costurile reale ale gestiunii de drepturi în cauză ÅŸi de a repartiza acestora sumele care au rămas după deducerea acestor costuri;
d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivă, după deducerea costurilor reale ale gestiunii colective, se impozitează potrivit prevederilor legale în materie. După alte deduceri autorizate de titularii de drepturi, în concordanţă cu dispoziÅ£iile lit. c) sumele respective se repartizează între titulari proporÅ£ional cu utilizarea reală a operelor lor.
Art. 135. - (1) Organismele de gestiune colectivă sunt obligate să furnizeze Oficiului Român pentru Drepturile de Autor informaÅ£ii legate de exercitarea propriilor atribuÅ£ii ÅŸi să pună la dispoziÅ£ia acestuia, în primul trimestru al fiecărui an, darea de seamă anuală, aprobată de adunarea generală statutară, ÅŸi raportul comisiei de verificare a gestiunii economice ÅŸi financiare.

(2) În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplineÅŸte condiÅ£iile prevăzute la art. 124 sau încalcă, în mod manifest ÅŸi repetat, obligaÅ£iile prevăzute la art. 130 ÅŸi la alin. (1) al prezentului articol, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă un termen pentru intrarea în legalitate. Ca urmare a nerespectării acestor obligaÅ£ii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate solicita instanÅ£ei de judecată desfiinÅ£area organismului de gestiune colectivă respectiv.

Art. 136. - ExistenÅ£a organismelor de gestiune colectivă nu împiedică pe titularii dreptului de autor ÅŸi ai drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentaÅ£i în negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege.

CAPITOLUL II
Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

Art. 137. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, AgenÅ£ia Română pentru Protejarea Drepturilor de Autor, organ de specialitate aflat în subordinea Ministerului Culturii, îÅŸi schimbă denumirea în Oficiul Român pentru Drepturile de Autor ÅŸi funcÅ£ionează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, cu autoritate unică pe teritoriul României în ceea ce priveÅŸte evidenÅ£a, observarea ÅŸi controlul aplicării legislaÅ£iei în domeniul dreptului de autor ÅŸi al drepturilor conexe, cheltuielile de funcÅ£ionare ÅŸi de investiÅ£ii fiind finanÅ£ate integral de la bugetul de stat. Ministerul FinanÅ£elor va efectua modificările corespunzătoare în bugetul de stat.

(2) Guvernul numeÅŸte pe directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum ÅŸi un număr de 20 de arbitri dintre candidaÅ£ii cu pregătire juridică desemnaÅ£i de către: organismele de gestiune colectivă, asociaÅ£iile de creatori, de artiÅŸti interpreÅ£i sau executanÅ£i ÅŸi de producători ÅŸi organismele care grupează entităţi a căror activitate profesională are legătură cu utilizarea operelor, precum ÅŸi organismele de radio ÅŸi de televiziune.

(3) Arbitrii nu au calitatea de salariat al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor ÅŸi au dreptul la remuneraÅ£ie pentru participarea la medierea tabelelor ÅŸi a metodologiilor de colectare a drepturilor gestionate de către organismele de gestiune colectivă, potrivit art. 130 alin. (1) lit. b) din prezenta lege.

(4) Printr-un regulament aprobat de Guvern vor fi stabilite normele privind structura personalului, organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum ÅŸi funcÅ£ionarea corpului de arbitri.

Art. 138. - AtribuÅ£iile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele:

a) organizează şi administrează evidenţa repertoriului de opere şi de autori primit de la organismele de gestiune colectivă pentru drepturile de autor şi drepturile conexe;
b) acordă avize pentru constituirea ca persoane juridice, în condiÅ£iile legii, a organismelor de gestiune colectivă ÅŸi urmăreÅŸte aplicarea legislaÅ£iei de către organismele a căror constituire a avizat-o;
c) avizează, în condiÅ£iile legii, elaborarea ÅŸi negocierea tabelelor ÅŸi a metodologiilor stabilite de organismele de gestiune colectivă cu asociaÅ£iile patronale de utilizatori;
d) exercită, la cererea ÅŸi pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, funcÅ£ii de observare ÅŸi de control asupra activităţilor ce pot da naÅŸtere la încălcări ale legislaÅ£iei dreptului de autor ÅŸi a drepturilor conexe;
e) intervine, pe cale de mediere, în negocierile dintre organismele de gestiune colectivă ÅŸi utilizatori, potrivit art. 131 alin. (4);
f) încheie procese-verbale de constatare a încălcărilor legii, în condiÅ£iile prevăzute de Codul de procedură penală, ÅŸi sesizează organele competente în cazul infracÅ£iunilor pentru care acÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare din oficiu;
g) elaborează programe de instruire, de formare practică ÅŸi teoretică în domeniul dreptului de autor ÅŸi al drepturilor conexe;
h) întreÅ£ine relaÅ£ii cu organizaÅ£iile de specialitate similare ÅŸi cu organizaÅ£iile internaÅ£ionale din domeniu, la care statul român este parte.

CAPITOLUL III
Proceduri şi sancţiuni

Art. 139. - (1) Încălcarea drepturilor recunoscute ÅŸi garantate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravenÅ£ională sau penală, după caz, potrivit legii. DispoziÅ£iile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun.

(2) Titularii drepturilor încălcate pot solicita instanÅ£elor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaÅŸterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora ÅŸi pot pretinde repararea prejudiciului în conformitate cu normele legale.

(3) În cazul încălcării unor drepturi recunoscute ÅŸi protejate prin prezenta lege, titularii acestora pot cere instanÅ£ei de judecată sau altor organe competente potrivit legii să dispună, de îndată, luarea unor măsuri pentru prevenirea producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora, după caz.

(4) De asemenea, titularii drepturilor încălcate pot cere instanÅ£ei de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri:

a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate;
b) distrugerea echipamentelor ÅŸi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinaÅ£ie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;
c) scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea ÅŸi distrugerea copiilor efectuate ilegal;
d) publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanÅ£ei de judecată, pe cheltuiala celui care a săvârÅŸit fapta.
(5) Dispoziţiile alin. (4) lit. c) nu se aplică pentru construcţiile arhitecturale, dacă distrugerea clădirii nu este impusă de circumstanţele cazului respectiv.

Art. 140. - Constituie infracÅ£iune ÅŸi se pedepseÅŸte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă de la 200.000 lei la 3 milioane lei, dacă nu constituie o infracÅ£iune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:

a) aduce o operă la cunoştinţă publică;
b) reprezintă scenic, recită, execută sau prezintă direct, în orice altă modalitate publică, o operă;
c) permite accesul public la bazele de date pe calculator, care conţin sau constituie opere protejate;
d) traduce, publică în culegeri, adaptează sau transformă o operă, pentru a obÅ£ine o operă derivată;
e) fixează pe un suport prestaţia unui artist interpret sau executant;
f) emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune o prestaţie, fixată ori nefixată pe un suport, sau o retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit ori prin orice alt procedeu similar sau prin orice alt mijloc de comunicare către public;
g) prezintă într-un loc public înregistrările sonore ale unui producător;
h) emite ori transmite prin radiodifuziune sau prin televiziune înregistrările sonore ale unui producător ori le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public;
i) fixează programe de radio sau de televiziune sau le retransmite prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar ori prin orice alt mijloc de comunicare către public;
j) comunică, într-un loc accesibil publicului cu plata intrării, programe de radio sau de televiziune.
Art. 141. - Constituie infracÅ£iune ÅŸi se pedepseÅŸte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 10 milioane lei fapta persoanei care îÅŸi însuÅŸeÅŸte, fără drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoÅŸtinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor, dacă fapta nu constituie o infracÅ£iune mai gravă.

Art. 142. - Constituie infracÅ£iune ÅŸi se pedepseÅŸte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie o infracÅ£iune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:

a) reproduce integral sau parţial o operă;
b) difuzează o operă;
c) importă, în vederea comercializării pe teritoriul României, copii de pe o operă;
d) expune public o operă de artă plastică, de artă aplicată, fotografică sau de arhitectură;
e) proiectează public o operă cinematografică sau altă operă audiovizuală;
f) emite o operă prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit;
g) transmite o operă către public prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar;
h) retransmite o operă prin orice mijloc ce serveşte la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit, sau retransmite o operă prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar;
i) emite sau transmite într-un loc accesibil publicului o operă radiodifuzată sau televizată;
j) reproduce prestaţia unui artist interpret sau executant;
k) difuzează prestaţia unui artist interpret sau executant;
l) reproduce înregistrările sonore ale unui producător;
m) difuzează înregistrările sonore ale unui producător, inclusiv prin închiriere;
n) importă, în vederea comercializării în România, înregistrările sonore ale unui producător;
o) reproduce programe de radio sau de televiziune, fixate pe orice fel de suport;
p) difuzează, inclusiv prin închiriere, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
r) importă, în vederea comercializării în România, programe de radio sau de televiziune fixate pe orice fel de suport.
Art. 143. - Constituie infracÅ£iune ÅŸi se pedepseÅŸte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 5 milioane lei, dacă nu constituie o infracÅ£iune mai gravă, fapta persoanei care:

a) pune la dispoziÅ£ia publicului prin vânzare sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros ori cu titlu gratuit mijloace tehnice destinate ÅŸtergerii neautorizate sau neutralizării dispozitivelor tehnice care protejează programul pentru calculator;
b) refuză să declare organelor competente provenienÅ£a exemplarelor unei opere sau provenienÅ£a suporturilor pe care este înregistrată o prestaÅ£ie ori un program de radio sau de televiziune, protejate în temeiul prezentei legi, aflate în posesia sa în vederea difuzării.
Art. 144. - AcÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare în cazul infracÅ£iunilor prevăzute la art. 140, 141 ÅŸi 142 lit. a),

c), j), l), n) ÅŸi o), la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în sensul prezentei legi.
Art. 145. - Actele încheiate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în exercitarea atribuÅ£iilor sale de control, conform art. 138 lit. d) ÅŸi f), urmează regimul prevăzut de art. 214 din Codul de procedură penală.

TITLUL IV
Aplicarea legii. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 146. - DispoziÅ£iile prezentei legi se aplică în oricare dintre următoarele situaÅ£ii:

A. operelor:

a) care nu au fost aduse încă la cunoÅŸtinţă publică ÅŸi ai căror autori sunt cetăţeni români;
b) care nu au fost aduse la cunoÅŸtinţă publică ÅŸi ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România;
c) care au fost aduse la cunoÅŸtinţă publică prima dată în România sau care au fost aduse la cunoÅŸtinţă publică pentru prima dată în altă Å£ară ÅŸi simultan, dar nu mai târziu de 30 de zile, în România;
d) de arhitectură construite pe teritoriul României;
B. prestaţiilor artiştilor interpreţi sau executanţi:

a) care au loc pe teritoriul României;
b) sunt fixate în înregistrări sonore protejate de prezenta lege;
c) nu au fost fixate în înregistrări sonore, dar sunt transmise prin emisiuni de radio sau de televiziune protejate de prezenta lege;
C. înregistrărilor sonore:

a) ai căror producători sunt persoane fizice ori juridice cu domiciliul ori cu sediul în România;
b) a căror primă fixare pe un suport material a avut loc pentru prima dată în România;
c) aduse la cunoÅŸtinţă publică prima dată în România sau aduse la cunoÅŸtinţă publică pentru prima dată în altă Å£ară ÅŸi simultan, dar nu mai târziu de 30 de zile, în România;
D. programelor de radio ÅŸi de televiziune:

a) emise de organisme de radiodifuziune ÅŸi de televiziune cu sediul în România;
b) transmise de organisme transmiţătoare cu sediul în România.
Art. 147. - Străinii, titulari ai dreptului de autor sau ai drepturilor conexe, beneficiază de protecÅ£ia prevăzută prin convenÅ£iile, tratatele ÅŸi acordurile internaÅ£ionale la care România este parte, iar în lipsa acestora, beneficiază de un tratament egal cu cel al cetăţenilor români, cu condiÅ£ia ca aceÅŸtia să beneficieze, la rândul lor, de tratament naÅ£ional în statele respective.

Art. 148. - (1) ExistenÅ£a ÅŸi conÅ£inutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă.

(2) Autorii ÅŸi alÅ£i titulari de drepturi sau deÅ£inătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, menÅ£iunea de rezervare a exploatării acestora, constând în simbolul C înconjurat de un cerc, însoÅ£it de numele lor, de locul ÅŸi anul primei publicări.

(3) Producătorii de înregistrări sonore, artiÅŸtii interpreÅ£i sau executanÅ£i ÅŸi alÅ£i deÅ£inători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiÅŸtilor interpreÅ£i sau executanÅ£i la care se face referire în prezenta lege au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe înveliÅŸul care le conÅ£ine, o menÅ£iune de protecÅ£ie a drepturilor lor, constituită din simbolul P înconjurat de un cerc, însoÅ£it de numele lor, de locul ÅŸi anul primei publicări.

(4) Până la proba contrară se prezumă că drepturile exclusive semnalate prin simbolurile C ÅŸi P există ÅŸi aparÅ£in persoanelor care le-au utilizat.

(5) Dispoziţiile alin. (2), (3) şi (4) nu condiţionează existenţa drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege.

(6) Autorii de opere ÅŸi titularii de drepturi, o dată cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivă, îÅŸi pot înregistra ÅŸi numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoÅŸtinţă publică.

Art. 149. - (1) Actele juridice încheiate sub regimul legislaÅ£iei anterioare îÅŸi produc toate efectele conform aceleia, cu excepÅ£ia clauzelor care prevăd cesiunea drepturilor de exploatare a totalităţii operelor pe care autorul le poate crea în viitor.

(2) Beneficiază de protecÅ£ia prezentei legi ÅŸi operele create anterior intrării în vigoare a acesteia, inclusiv programele pentru calculator, înregistrările sonore, operele cinematografice ÅŸi audiovizuale, precum ÅŸi programele organismelor de radiodifuziune ÅŸi de televiziune, în condiÅ£iile prevăzute la alin. (1).

(3) Durata drepturilor de exploatare asupra operelor create de autorii decedaÅ£i înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi ÅŸi pentru care au expirat termenele de protecÅ£ie se prelungeÅŸte până la termenul de protecÅ£ie prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 150. - (1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.

(2) Sumele datorate autorilor ca urmare a utilizării operelor lor beneficiază de aceeaÅŸi protecÅ£ie ca ÅŸi salariile ÅŸi nu pot fi urmărite decât în aceleaÅŸi condiÅ£ii. Aceste sume sunt supuse impozitării conform legislaÅ£iei fiscale în materie.

(3) Sunt scutite de taxa de timbru acÅ£iunile ÅŸi cererile civile născute din raporturile reglementate de prezenta lege, precum ÅŸi din căile de atac aferente acestora, introduse de titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe ori de persoanele fizice sau juridice care îi reprezintă.

Art. 151. - Litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun.

Art. 152. - Organismele de gestiune colectivă care funcÅ£ionează la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligate să se conformeze dispoziÅ£iilor art. 125, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 153. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu dispoziţiile dreptului comun.

Art. 154. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

(2) Pe aceeaşi dată se abrogă Decretul nr.321 din 21 iunie 1956 privind dreptul de autor, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

(3) Până la aprobarea tabelelor ÅŸi a metodologiilor negociate conform prevederilor art. 131 din prezenta lege, se aplică tarifele stabilite prin actele normative în vigoare.

Această lege a fost adoptată de Camera DeputaÅ£ilor în ÅŸedinÅ£a din 19 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din ConstituÅ£ia României.

PREÅžEDINTELE CAMEREI DEPUTAÅ¢ILOR
ADRIAN NÄ‚STASE

Această lege a fost adoptată de Senat în ÅŸedinÅ£a din 20 februarie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din ConstituÅ£ia României.