Particularităţi ale răspunderii cărăuşului în transportul de mărfuri
duminicã, 13 aprilie 2008
Potrivit art.425 Cod comercial „cărăuÅŸul este răspunzător de pierderea sau stricăciunea lucrurilor care i-au fost încredinÅ£ate spre transport din momentul în care le primeÅŸte până la acela al predării lor destinatarului”.
În mod asemănător, art.82.1 din Regulamentul de transport C.F.R. din 1997 prevede următoarele: „Calea ferată care a primit la transport marfa cu scrisoarea de trăsură este răspunzătoare de executarea transportului ÅŸi de integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare”.
Expresia „pierderea sau stricăciunea lucrurilor” folosită de legiuitorul comercial, la fel cu sintagma „integritatea mărfii”, pe care o întâlnim în textele Regulamentului din 1997, denotă că în sfera lor se includ atât lipsurile cantitative, cât ÅŸi cele calitative ale bunurilor transportate.

Momentul iniţial al răspunderii cărăuşului pentru mărfurile primite la transport curge de la data aplicării ştampilei proprii pe documentul de transport.

Momentul final al răspunderii este determinat de eliberarea mărfii la destinaţie.

CărăuÅŸul răspunde ÅŸi în situaÅ£ia în care refuză nejustificat să primească marfa pentru transport. În această situaÅ£ie, răspunderea cărăuÅŸului faţă de solicitantul transportului are o natură delictuală.

În transportul de mărfuri răspunderea cărăuÅŸului poate fi antrenată pentru:

a) pierderea totală a mărfii;

b) pierderea parţială a mărfii;

c) avaria;

d) depăşirea termenului contractului de transport.

Culpa cărăuÅŸului este prezumată în următoarele situaÅ£ii:

– marfa n-a fost eliberată destinatarului sau pusă la dispoziÅ£ia lui în termen de 30 de zile de la data care urmează termenului de eliberare;

– în situaÅ£ia lipsurilor cantitative ce apar când cărăuÅŸul a cântărit marfa pe cântarele sale sau n-a cântărit-o, dar avea obligaÅ£ia să o facă.

În situaÅ£ia culpei dovedite, cărăuÅŸul răspunde ÅŸi în următoarele cazuri:

– lipsuri cantitative din mărfurile a căror cântărire nu este obligatorie ÅŸi nu au fost cântărite de cărăuÅŸ, iar mijlocul de transport închis a sosit fără urme de violare, scurgere, sustragere, avarie ÅŸi cu sigiliile intacte sau, în cazul mijloacelor de transport deschise, sosite cu semnele intacte;

– în cazul substituirii, diluării, alterării sau avariei mărfii în cursul transportului, când mijloacele de transport închise nu au fost violate sau în cazul mijloacelor de transport deschise, când semnele de pe mărfurile transportate sunt intacte.

Răspunderea pentru pierderea mărfii

Prin pierderea mărfii se înÅ£elege neeliberarea mărfii la destinaÅ£ie generată de distrugerea sau rătăcirea ei, eliberarea unei alte mărfi, eliberarea către un alt destinatar, folosirea mărfii de către cărăuÅŸ sau neeliberarea ei în termen de 30 de zile de la scadenÅ£a termenului tarifar de eliberare.

Pierderea mărfii poate fi totală sau parţială.

Pierderea totală presupune lipsa întregului transport (vagon complet, colete care nu au sosit la destinaÅ£ie).

Pierderea parÅ£ială poate fi determinată de erori de cântărire, sustrageri sau de starea necorespunzătoare a mijlocului de transport.

În cazul pierderii totale, cărăuÅŸul plăteÅŸte despăgubiri echivalente cu contravaloarea mărfii, calculate după preÅ£ul din factură, iar în cazul în care transportul se face fără factură, după preÅ£ul curent stabilit de organele competente.

Dacă aceste preţuri nu există, despăgubirea se calculează după preţul mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate la locul şi la data la care marfa a fost primită la transport.

Pe lângă acestea, cărăuÅŸul este obligat să restituie tariful de transport, taxele vamale ÅŸi celelalte sume plătite de client.

Răspunderea pentru avaria mărfii

Nerespectarea de către cărăuÅŸ a obligaÅ£iilor privind paza, supravegherea, integritatea mărfii ori punerea la dispoziÅ£ie a unui mijloc de transport corespunzător poate avea drept consecinţă deprecierea ei. Suntem în prezenÅ£a unor factori ce influenÅ£ează calitatea mărfii ÅŸi integritatea ei.

Terminologia folosită de legiuitor este diferită: Codul comercial foloseşte termenul stricăciunea lucrurilor, Regulamentul de transport C.F.R. din 1997, termenul de avarie, celelalte acte normative folosesc termenii de substituire, diluare, denaturare, alterare şi avarie.

Pentru a stabili corect situaţia care antrenează răspunderea cărăuşului se impune determinarea conceptelor enunţate.

Prin avarie se înÅ£elege schimbarea care a avut loc în starea exterioară sau interioară a mărfii datorată unor factori externi ce Å£in de natura specifică a mărfii, schimbare ce are consecinţă modificarea cantitativă sau calitativă.

Substituire – înlocuirea unei mărfi cu altă marfă, de aceeaÅŸi natură sau de altă natură, dar cu alte însuÅŸiri.

Diluare micÅŸorarea concentraÅ£iei unui produs aflat în stare lichidă.

Denaturare schimbare intenţionată a naturii unui produs prin deformare, falsificare, adăugarea unei substanţe străine spre a-l face improprie scopurilor pentru care a fost destinat iniţial.

Alterare transformarea însuÅŸirilor unui produs sub influenÅ£a unor factori externi, având ca efect descompunerea, degradarea, stricarea acestuia.

Din analiza întreprinsă rezultă că termenul de avarie este cel mai cuprinzător concept.

În cazurile când avarierea mărfurilor este imputabilă cărăuÅŸului acesta plăteÅŸte o sumă de bani ca despăgubiri, corespunzătoare cu deprecierea valorii mărfii.

În cazul avariei parÅ£iale a mărfii, despăgubirea este echivalentul pentru recondiÅ£ionarea acesteia, neputând depăşi suma ce s-ar fi plătit pentru prinderea părÅ£ii avariate.

Răspundere pentru depăşirea termenului contractului

Depăşirea de către cărăuÅŸ a termenului convenit pentru executarea transportului comportă ca sancÅ£iune plata unor despăgubiri. Cuantumul lor, stabilit de art.428 Cod comercial, variază în funcÅ£ie de intervalul de timp al întârzierii.

În cazul unei întârzieri mai mici decât dublul duratei convenite, cărăuÅŸul pierde o parte din preÅ£ul transportului, proporÅ£ional cu durata întârzierii.

În cazul unei întârzieri egale cu dublul duratei convenite, cărăuÅŸul pierde întreg preÅ£ul transportului.

Dacă preţul deplasării nu acoperă daunele, destinatarul poate cere diferenţa de la cărăuş dacă probează că ele au provenit din această cauză.

Pentru plata clauzei penale nu se cere ca paguba să fie probată deoarece calculul se bazează exclusiv pe criteriile prestabilite de părţi.