DECIZIA Nr.190 din 26 februarie 2008 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art.362 alin.1 lit.a) teza a doua din Codul de procedură penală Publicată în Monitorul Oficial nr.213 din 20.03.2008

Pe rol se află soluÅ£ionarea excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art.3852 cu referire la art.362 alin.1 lit.a) din Codul de procedură penală, excepÅ£ie invocată de procuror în Dosarul
nr.1.311/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie.
Dezbaterile au avut loc în ÅŸedinÅ£a publică din 19 februarie 2008, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, ÅŸi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunÅ£area pentru data de 26 februarie 2008.

CURTEA, având în vedere actele ÅŸi lucrările dosarului, reÅ£ine următoarele:
Prin Încheierea din 26 septembrie 2007, pronunÅ£ată în Dosarul nr.


1.311/121/2006, Curtea de Apel GalaÅ£i - SecÅ£ia de minori ÅŸi familie a sesizat Curtea ConstituÅ£ională cu excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art.3852 cu referire la art.362 alin.1 lit.a) din Codul de procedură penală, excepÅ£ie invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel GalaÅ£i în dosarul de mai sus având ca obiect soluÅ£ionarea unei cauze penale.
În motivarea excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate se susÅ£ine, în esenţă, că prevederile art.362 alin.1 lit.a) teza a doua din Codul de procedură penală contravin dispoziÅ£iilor constituÅ£ionale ale art.131 alin.(1), deoarece restrâng rolul procurorului în activitatea judiciară, condiÅ£ionând exercitarea căilor de atac de către acesta de existenÅ£a apelului sau recursului părÅ£ii civile.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia de minori şi familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
În conformitate cu dispoziÅ£iile art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preÅŸedinÅ£ilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului ÅŸi Avocatului Poporului, pentru a-ÅŸi exprima punctele de vedere asupra excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenÅ£a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile ÅŸi în prezenta cauză.
Avocatul Poporului consideră că excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate este neîntemeiată, deoarece respingerea ca inadmisibil a apelului formulat de procuror în ceea ce priveÅŸte latura civilă a cauzei, în lipsa apelului părÅ£ii civile, îÅŸi are raÅ£iunea în caracterul privat al acÅ£iunii civile, care este, în esenţă, o instituÅ£ie de drept civil, ea devenind instituÅ£ie de drept procesual penal în măsura în care este exercitată în cadrul unui proces penal. AcÅ£iunea civilă în procesul penal este supusă dispoziÅ£iilor de fond ale răspunderii civile. SăvârÅŸirea unei infracÅ£iuni produce, pe lângă urmările socialmente periculoase, ÅŸi un prejudiciu material sau moral în dauna unei persoane fizice ori juridice care, prin acÅ£iunea civilă, pretinde să-i fie reparat. DispoziÅ£ia criticată reprezintă expresia principiului înscris la art.21 alin.(1) din ConstituÅ£ie referitor la accesul liber la justiÅ£ie.
Astfel, posibilitatea formulării unei căi de atac în ceea ce priveÅŸte latura civilă a procesului penal trebuie să aparÅ£ină, în principiu, doar persoanei care a suferit un prejudiciu material sau moral, în urma săvârÅŸirii unei infracÅ£iuni, ÅŸi este firesc ca aceasta să poată renunÅ£a la valorificarea dreptului său.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului ÅŸi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziÅ£iile legale criticate, raportate la prevederile ConstituÅ£iei, precum ÅŸi Legea nr.47/1992, reÅ£ine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146
lit.d) din Constituţie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziÅ£iile art.3852 cu referire la art.362 alin.1 lit.a) din Codul de procedură penală. Din susÅ£inerile autorului excepÅ£iei rezultă că excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate priveÅŸte, în realitate, numai dispoziÅ£iile art.362 alin.1 lit.a) teza a doua din Codul de procedură penală, introduse prin art.I pct.169 din Legea nr.356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.677 din 7 august 2006, asupra constituÅ£ionalităţii cărora Curtea urmează a se pronunÅ£a.
Textul criticat are următorul conÅ£inut: "Apelul procurorului în ce priveÅŸte latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepÅ£ia cazurilor în care acÅ£iunea civilă se exercită din oficiu".
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel GalaÅ£i, invocând neconstituÅ£ionalitatea art.362 alin.1 lit.a) teza a doua din Codul de procedură penală, susÅ£ine că textul atacat care interzice procurorului să declare apel cu privire la modalitatea de soluÅ£ionare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă (cu excepÅ£ia cazurilor în care acÅ£iunea civilă se exercită din oficiu), este contrar prevederilor art.131 alin.(1) din ConstituÅ£ie.
Examinând excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate, Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
InstituÅ£ia Ministerului Public este reglementată în ConstituÅ£ie în titlul III "Autorităţile publice", cap. VI "Autoritatea judecătorească". În art.131 alin.(1) se precizează că "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii ÅŸi apără ordinea de drept, precum ÅŸi drepturile ÅŸi libertăţile cetăţenilor".
Este evident că legiuitorul constituant a înÅ£eles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general ÅŸi public, care să vegheze la aplicarea legii ÅŸi la apărarea drepturilor ÅŸi libertăţilor cetăţenilor, fără a face distincÅ£ie între procesele penale ÅŸi civile. Una dintre formele concrete prin care Ministerul Public îÅŸi poate realiza acest rol este aceea de a participa la judecata proceselor, în oricare fază a acestora, de a exercita căile de atac ÅŸi de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de ConstituÅ£ie.
DispoziÅ£ia art.131 alin.(1) din ConstituÅ£ie se poate concretiza, după caz, prin legi organice sau ordinare, dar această concretizare nu poate să ducă la restrângerea conÅ£inutului dispoziÅ£iei constituÅ£ionale, aÅŸa cum s-a întâmplat de altfel odată cu introducerea tezei a doua în art.362 alin.1 lit.a) din Codul de procedură penală, prin art.I pct.169 din Legea nr.356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.677 din 7 august 2006, ÅŸi care condiÅ£ionează apelul declarat de procuror în cadrul procesului penal referitor la latura civilă de existenÅ£a apelului părÅ£ii civile, cu excepÅ£ia cazurilor în care acÅ£iunea civilă se exercită din oficiu.
După cum s-a arătat deja, dispoziÅ£ia art.131 alin.(1) din ConstituÅ£ie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare, dar această concretizare nu poate să ducă la restrângerea conÅ£inutului dispoziÅ£iei constituÅ£ionale. Este de observat că, în timp ce textul constituÅ£ional se referă la apărarea ordinii de drept, precum ÅŸi la drepturile ÅŸi libertăţile cetăţenilor, art.362 alin.1 lit.a) teza a doua din Codul de procedură penală restrânge posibilitatea procurorului să declare apel cu privire la modalitatea de soluÅ£ionare a laturii civile a unui proces penai, în lipsa apelului formulat de partea civilă. În temeiul textului actual, apelul procurorului în ce priveÅŸte latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, or este fără nicio îndoială că la  soluÅ£ionarea laturii civile în cadrul procesului penal există ÅŸi interese generale ÅŸi este interesată ÅŸi ordinea de drept.
Limitarea prevăzută de art.362 alin.1 lit.a) teza a doua din Codul de procedură penală este neconstituÅ£ională, deoarece art.131 alin.(1) din Legea fundamentală stabileÅŸte în mod clar ÅŸi categoric sfera atribuÅ£iilor procurorului. Este adevărat că în alin.2 al art.131 se prevede că
"Ministerul Public îÅŸi exercită atribuÅ£iile prin procurori constituiÅ£i în parchete, în condi e legii", dar este evident că referirea la condiÅ£iile legii priveÅŸte organizarea parchetelor, ÅŸi nu exercitarea atribuÅ£iilor stabilite în alin.1.
Legiuitorul constituant a înÅ£eles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societăţii, din moment ce a aÅŸezat dispoziÅ£iile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la "Autoritatea judecătorească" ÅŸi nicio lege organică sau ordinară nu
poate să deroge de la textele constituţionale.
Procurorul nu este adversarul vreuneia din părÅ£i, ci el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Textul constituÅ£ional, referindu-se la apărarea drepturilor ÅŸi libertăţilor cetăţenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părÅ£i, ci de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuÅ£ie astfel de drepturi ÅŸi libertăţi. DeÅŸi este vorba de latura civilă din cadrul unui proces penal, este de netăgăduit că ÅŸi în acest domeniu există interese generale care trebuie rapărate, iar în activitatea judiciară ConstituÅ£ia a stabilit acest ol de apărător pentru procuror. Pe de altă parte, principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil, funcÅ£ionează în continuare, deoarece prin declararea apelului de către procuror părÅ£ile nu sunt împiedicate să-ÅŸi manifeste dreptul de dispoziÅ£ie, întrucât, în condiÅ£iile legii, ele pot renunÅ£a la dreptul subiectiv, pot achiesa la pretenÅ£iile adversarului sau pot încheia o tranzacÅ£ie,
potrivit normelor civile ÅŸi procesual-civile.
Faţă de aceste considerente, Curtea urmează să constate că art.362 alin.1 lit.a) teza a doua din Codul de procedură penală este neconstituÅ£ional în ce priveÅŸte restrângerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de soluÅ£ionare a laturii civile a unui proces penal, în lipsa apelului formulat de partea civilă. AÅŸa fiind, procurorul poate declara apel în ce priveÅŸte latura penală ÅŸi latura civilă, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor ÅŸi libertăţilor cetăţenilor.
Faţă de cele arătate, în temeiul art.146 lit.d) ÅŸi al art.147 alin.(4) din ConstituÅ£ie, precum ÅŸi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) ÅŸi al art.29 alin.(1) ÅŸi (6) din Legea nr.47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUÅ¢IONALÄ‚
În numele legii
DECIDE:
Admite excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel GalaÅ£i în Dosarul nr.1.311/121/2006 aflat pe rolul acestei instanÅ£e ÅŸi constată că dispoziÅ£iile art.362 alin.1 lit.a) teza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituÅ£ionale, fiind contrare art.131 alin.(1) din ConstituÅ£ie.
Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitivă şi general obligatorie.
PronunÅ£ată în ÅŸedinÅ£a publică din data de 26 februarie 2008.