Home arrow Practica judiciara arrow Drept comercial arrow Titlul de creanţă şi titlul executoriu potrivit codului de procedură fiscală - acte distincte.

Curs Valutar

Titlul de creanţă şi titlul executoriu potrivit codului de procedură fiscală - acte distincte. PDF Imprimare E-mail
Evaluare utilizator: / 0
SlabExcelent 
Monday, 17 March 2008
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: speta 6 (08.01.2008)
Autor:
Domenii asociate:
Executarea silită

Titlul de creanţă şi titlul executoriu potrivit codului de procedură fiscală - acte distincte.
Din interpretarea art.43 alin.2 şi art.137 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, articol devenit 141 în forma republicată la 31.


07.2007 a OG nr.92/2003 rezultă că titlul de creanţă şi titlul executoriu sunt 2 acte distincte, unul de natură administrativ-fiscală iar cel de-al doilea act de executare emis de executarea actului administrativ-fiscal. Prin urmare, emiţând titlul executoriu în executarea unui titlu de creanţă organul de executare nu face decât să pună în aplicare disp.art.141 din OG nr.92/2003, aşa încât nu se poate reţine că emite un nou titlu executoriu, atipic, ceea ce este inadmisibil, iar executarea pornită în baza lui ar fi nelegală.

SECŢIA CIVILĂ -DECIZIA CIVILĂ NR.890/R/2007

Prin sentinţa civilă, nr.2366/7.05.2007, Judecătoria Petroşani a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC C.T SRL împotriva formelor de executare, înfiinţate în dosarul execuţional nr.1654, la cererea DIRECŢIEI GENERALE A FINANŢELOR PUBLICE Hunedoara – ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE Petroşani.
In motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, nr.75/1.04.2005 a DGFP a jud.Hunedoara, s-a stabilit în sarcina contestatoarei, obligaţia de plată a sumelor de 1.148.827.291 lei – impozit pe profit, 256.936.57l lei – dobânzi, 69.356.055 lei penalităţi de întârziere, 856.024.410 lei – taxă pe valoare adăugată, 153.193.351 lei dobândă, 41.718.905 lei penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestaţie la DGFP Hunedoara, respinsă prin decizia nr.45/26 iulie 2005.
Executarea silită a sumelor datorate a început iniţial împotriva contestatoarei în dosarul execuţional nr.180, în care s-a emis somaţia nr.4060/10 mai 2005, în baza titlului executoriu nr.15413, însă nici titlul executoriu şi nici somaţia de plată nu au cuprins suma de 86.502 lei RON – TVA – stabilită prin decizia de impunere nr.75/1 aprilie 2005.
Cum însă şi această creanţă era scadentă, organul de executare a emis titlul executoriu nr.1/3 octombrie 2006 şi a emis somaţia nr.9856 din aceeaşi dată, prin care s-a adus la cunoştinţa contestatoarei faptul că figurează în evidenţele fiscale cu această sumă şi s-a pus în vedere să o achite în termen de 15 zile, în caz contrar urmând a se proceda la continuarea executării silite.
S-a concluzionat că întrucât titlul executoriu nr.1/3.10.2006 a fost emis în baza deciziei de impunere nr.75/2005, este exclusă posibilitatea dublei executări (susţinută de contestatoare) şi că raportat la dispoziţiile art.84 (6) şi 169 din OG nr.92/2003, contestaţia este neîntemeiată.
Împotriva sentinţei, contestatoarea a formulat recurs, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestaţiei la executare, cu consecinţa anulării titlului executoriu nr.1/3.10.2006 şi a tuturor formelor de executare întocmite în dosarul nr.1654.
Sentinţa este criticată pentru nelegalitate,cu următoarele argumente:
1. Titlul executoriu nr.1/3.10.2006 nu se încadrează în categoria celor prevăzute de lege, întrucât potrivit Codului de procedură fiscală au acest caracter doar declaraţia contribuabilului, decizia de impunere şi actele asimilate acesteia prev. de art.86 Cod proc.fiscală lit.a – d.
In speţă, decizia de impunere nr.75/2005, la data scadenţei a devenit titlu executoriu, conform art.137 alin.1 din OG nr.92/2003, astfel că emiterea unui nou titlu executoriu, atipic, respectiv, cel cu nr.1/2006, este inadmisibilă iar executarea în baza acestui din urmă titlu, nelegală.
2. Nu au fost respectate disp.art.84 alin.6 coroborate cu art.137 din OG nr.92/2003 în sensul că organul fiscal nu a transmis debitoarei înştiinţarea de plată înainte cu 15 zile de executare.
Se invocă faptul că, întrucât s-a folosit un alt titlu executoriu decât decizia de impunere, înştiinţarea de plată este obligatorie.
3. Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că nu există alte acte de executare, în continuarea executării silite, de vreme ce la dosar există adresa de înfiinţare a popririi nr.9826/3.10.2006, emisă cu mai puţin de 15 zile de la comunicarea somaţiei.
4. Instanţa de fond a reţinut neplata cauţiunii ca un motiv de respingere a contestaţiei la executare în mod nelegal, această condiţie fiind prevăzută doar pentru suspendarea executării.
Recursul s-a considerat nefondat pentru următoarele considerente:
Deşi corespunde adevărului că neplata cauţiunii influenţează doar cererea de suspendare a executării silite, întrucât acesta nu este singurul motiv pentru care contestaţia a fost respinsă, aspectul reţinut de instanţa de fond este irelevant pentru soluţia dată în soluţionarea contestaţiei.
Nici unul dintre celelalte motive de recurs nu se confirmă.
1.Interpretarea dată de recurent disp.art.137 din OG nr.92/2003 este eronată.
De altfel, din modul de redactare a recursului înregistrat la 6 iunie 2007, rezultă că acesta avea în vedere forma reactualizată a OG nr.92/2003, republicată la 26 sept.2005/Monitorul Oficial 863/2005.
Chiar şi raportat la această formă a art.137, interpretarea este eronată.
De observat că alin.1 al textului prevede emiterea unui titlu executoriu, titlu care potrivit alin.5 conţine, pe lângă elementele prev.de art.43 alin.2, elemente în plus.
Art.43 alin.2 prevede conţinutul actului administrativ –fiscal, categorie în care se include şi decizia de impunere.
Cum, din economia textului, rezultă că titlul executoriu conţine elemente în plus faţă de actul administrativ-fiscal, deci şi faţă de decizia de impunere, este evident că decizia de impunere şi titlul executoriu sunt 2 acte distincte, unul de natură administrativ – fiscală, cel de-al doilea, act de executare, emis în executarea actului administrativ – fiscal.
De altfel, această interpretare rezultă şi din decizia anexată de recurent la concluziile scrise.
In sprijinul acestei interpretări sunt şi disp.art.137 în formularea primită după modificarea intervenită prin OG nr.35/26 iulie 2006, publicată la 7.08.2006, deci în vigoare la data emiterii titlului executoriu, articol ce devine 141 în forma republicată la 31.07.2007 a OG nr.92/2003.
Susţinerea recurentului potrivit căreia titlul de creanţă, respectiv decizia de impunere, devine titlu executoriu la data scadenţei, este reală şi conformă cu art.141 alin.2 din OG nr.93/2003 (republicată).
Dar prevederea din alin.3 conform căreia modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu, conduce la aceeaşi concluzie potrivit căreia titlul de creanţă şi titlul executoriu, reprezintă două acte distincte.
Prin urmare, emiţând titlul executoriu nr.1/2006, în executarea deciziei de impunere nr.75/2005, organul de executare nu a făcut altceva decât să pună în aplicare disp.art.141 din OG nr.92/2003 şi cum acest titlu conţine toate elementele prevăzute de textul menţionat, inclusiv temeiul legal al puterii executorii, respectiv ajungerea la scadenţă a creanţei cuprinse în decizia de impunere nr.75/2005, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acest titlu a fost legal emis şi din acest punct de vedere executarea silită este legală.
2. Acest motiv de recurs se bazează tot pe dispoziţiile legale şi pe neobservarea modificărilor aduse acestora în timp.
Conform art.86 alin.6 din OG nr.92/2003 (indicat incorect în motivele de recurs ca fiind 84 alin.6)decizia de impunere constituie şi înştiinţare de plată, de la data comunicării acesteia.
Susţinerea recurentului în sensul că art.137 din OG nr.92/2003 prevede obligativitatea înştiinţării de plată în cazul altor titluri executorii, este însă lipsită de suport legal pentru că prin OG nr.35/2006, intrată în vigoare anterior începerii executării silite contestate, alin.4 al art.137, care conţinea această prevedere, a fost abrogat.
3. Nici această critică a sentinţei, nu subzistă.
Adresa nr.9826/3.10.2006, la care face referire recurentul şi care se află în dosarul de executare anexă prezentului, nu are nici o legătură cu titlul executoriu contestat.
Este lesne de observat că aceasta conţine alte creanţe şi alt titlu executoriu, străine de obiectul acestui dosar, iar instanţa de fond nu era investită cu analizarea legalităţii acestui act.
Aşa fiind, recursul contestatoarei a fost respins ca nefondat.
 
< Precedent   Urmator >
[ Inapoi ]

Login
Parola uitata?
Utilizator nou? Creare cont

Ultimele stiri

Site-ul a fost lansat azi, 18 febr 2008
 

Reclama



Statistici

Membri: 111
Stiri: 2333
Linkuri: 31

Who's Online

Avem 3 vizitatori online